Opoziția iraniană anunță Armata de Eliberare după 3.000 de operațiuni într-un an
Consiliul Național al Rezistenței Iranului (NCRI) anunță că unitățile sale de rezistență din interiorul țării încep să formeze o Armată de Eliberare. Anunțul vine din partea lui Mohammad Mohaddessin, președintele Comitetului pentru Afaceri Externe al NCRI, care subliniază că regimul de la Teheran nu poate fi înlăturat decât printr-o mișcare internă, nu prin intervenții străine sau negocieri.
„Doar din interior poate fi răsturnat regimul”
Mohammad Mohaddessin, într-o declarație exclusivă, a fost tranșant în privința strategiei opoziției. El susține că orice tentativă de negociere cu actuala putere este sortită eșecului și, mai mult, nu face decât să prelungească agonia. „Am îndemnat liderii europeni să abandoneze ideea că se poate negocia cu regimul de la Teheran. Am cerut să sprijine schimbarea regimului de către poporul iranian și rezistența sa organizată.”
Mai mult, oficialul NCRI acuză direct politica occidentală de conciliere. „Negocierile și concesiile au contribuit la susținerea sistemului iranian timp de mai bine de patru decenii și s-a ajuns la criza actuală. Am avertizat în repetate rânduri că acest regim este incapabil de reformă. Nu va abandona programul armelor nucleare, instigarea la război în regiune și încălcarea acordurilor.”
În viziunea sa, lucrurile stau destul de clar. „Politica Europei a fost cel mai mare factor extern în susținerea regimului și prevenirea răsturnării acestuia.”
Și totuși, cum rămâne cu intervenția militară străină? Nici aceasta nu e o soluție, spune Mohaddessin. „Conflictul actual nu a făcut decât să întărească poziția de lungă durată a NCRI conform căreia nici diplomația cu Teheranul, nici intervenția militară străină nu pot rezolva criza din Iran. Singura soluție la această criză este schimbarea regimului de către poporul iranian și rezistența sa organizată.”
3.000 de operațiuni într-un singur an
V-ați întrebat vreodată cum arată o mișcare de rezistență pe bune? Ei bine, nu e vorba de postări pe rețelele sociale. „Experiența din ultimii ani a dovedit că iluzii precum prăbușirea regimului de la sine sau schimbarea prin intermediul rețelelor de socializare și al televiziunii prin satelit sunt nefondate. Răsturnarea necesită o forță puternică, indigenă, înrădăcinată în societatea iraniană.”
Această forță este, conform NCRI, mișcarea de rezistență condusă de Organizația Mojahedinilor Poporului din Iran (cunoscută și ca MEK). „Aceste unități au operat în toate cele 31 de provincii timp de aproape un deceniu și se transformă treptat într-o Armată de Eliberare. Unitățile MEK au efectuat 3.000 de operațiuni numai în ultimul an și au jucat un rol decisiv în timpul revoltei din ianuarie, organizând proteste, confruntându-se cu forțele de securitate și protejând demonstranții.”
Un punct de cotitură a fost atacul din 23 februarie asupra complexului liderului suprem Ali Khamenei din Teheran. Deși acțiunea nu a avut succesul scontat, mesajul a fost puternic. „250 de membri ai Armatei de Eliberare Națională au participat la operațiune, în care au fost uciși și arestați 100 de luptători, iar 150 s-au întors la bazele lor. Am prezentat Națiunilor Unite numele celor uciși și deținuți în operațiune.”
Iar acțiunile au continuat. Pe 16 martie a fost vizat biroul guvernatorului din Ahvaz, iar pe 3 și 15 martie au avut loc alte 51 de operațiuni împotriva Gărzilor Revoluționare și a miliției Basij.
Jocuri de putere la Teheran și averi de 1000 de miliarde
În timp ce opoziția se organizează, la Teheran se pregătește o succesiune controversată: numirea fiului lui Khamenei, Mojtaba, ca nou lider suprem. Pentru opoziție, aceasta este „o dovadă că sistemul de guvernare a devenit o monarhie clericală ereditară.”
Numai că mișcarea pare să fi creat fisuri chiar în interiorul regimului. „Numirea s-a confruntat cu rezistență chiar și în cadrul sistemului, peste 30% din Adunarea Experților boicotând votul și doar 44 de membri votând pentru Mojtaba Khamenei.”
Dincolo de jocurile politice, cifrele sunt amețitoare. „Mojtaba Khamenei controlează active ce depășesc 1000 de miliarde de dolari prin intermediul unor conglomerate economice majore. Practic, patru entități legate de regim reprezintă 60% din averea națională a Iranului, fiind scutite de impozite.”
Nici șah, nici lider suprem
Opoziția respinge orice întoarcere la trecut, inclusiv la monarhia fostului șah. „Rămășițele fostului sistem regal sunt folosite pentru a diviza societatea iraniană și diaspora. Poporul iranian și-a exprimat clar poziția cu sloganul: «Jos cu opresorul, fie el Șah sau Lider Suprem». Poporul respinge orice întoarcere la trecut.”
Alternativa propusă a fost anunțată pe 28 februarie. „NCRI a anunțat un guvern provizoriu, bazat pe Planul în zece puncte al președintei NCRI, Maryam Rajavi. Misiunea acestuia va fi transferarea suveranității poporului iranian în termen de șase luni de la răsturnarea regimului.”
Inițiativa are sprijin internațional din 81 de țări, iar viziunea este clară: „o republică democratică bazată pe separarea religiei de stat, libertatea de exprimare și religie, egalitatea de gen și asigurarea drepturilor minorităților etnice în cadrul unor autonomii.”
Ce cere opoziția de la Occident
opoziția nu vrea o intervenție militară clasică. Cererile sunt de natură politică și diplomatică, menite să izoleze regimul actual și să legitimeze mișcarea de rezistență.
Mesajul este direct.
„Opoziția nu cere trupe străine, bani sau arme. Cerem să se pună capăt conspirației. Cerem guvernelor să recunoască guvernul provizoriu, să recunoască dreptul poporului iranian de a rezista Gărzilor Revoluționare și de a răsturna regimul, să închidă ambasadele iraniene, să expulzeze agenții regimului și să-i urmărească penal pe liderii Teheranului în temeiul jurisdicției universale pentru crime împotriva umanității și genocid.”
