Pentru submarinele cu propulsie nucleară ale Australiei, ce reacția are ASEAN?

Australia a făcut cea mai mare investiție în capacitatea militară de la al Doilea Război Mondial, semnând un acord cu Statele Unite pentru a cumpăra trei submarine de atac cu propulsie nucleară din clasa Virginia în următorul deceniu și alte două nave, dacă este necesar.

Descrisă drept „cel mai mare salt” al istoriei Australiei în modernizarea militară, achiziția de submarine cu propulsie nucleară va face ca Canberra să se alăture doar altor șase țări din lume care au astfel de arme în inventare.

Acordată în cadrul pactului de apărare AUKUS cu SUA și Regatul Unit, dorința Australiei de a avea submarine propulsate cu tehnologie de propulsie nucleară a fost inspirată de o singură țară: China.

Ascensiunea fulgerătoare a Chinei ca putere economică și, din ce în ce mai mult, ca titan militar în regiunea Asia-Pacific a provocat îngrijorare profundă în Canberra, Londra și Washington.

Beijingul a denunțat imediat acordul ca dezvăluind „mentalitatea Războiului Rece” a celor trei membri AUKUS, care „ar afecta pacea și stabilitatea regională”.

Mai multe țări din Asia de Sud-Est – unde Beijingul a revendicat aproape toată Marea Chinei de Sud – și-au exprimat îngrijorarea cu privire la impactul acordului.

Săptămâna aceasta, Malaezia a declarat că apreciază necesitatea ca țările să-și îmbunătățească capacitățile de apărare și a subliniat „importanța tuturor părților din cadrul și dincolo de acest parteneriat de securitate să respecte și să respecte pe deplin” legile existente referitoare la operarea submarinelor cu propulsie nucleară în apele regionale. .

Pentru a înțelege cum ar putea răspunde națiunile din Asia de Sud-Est la mișcare, Al Jazeera a vorbit cu Carlyle A Thayer, profesor emerit la Universitatea din New South Wales Canberra la Academia Forțelor de Apărare Australiane.

Un specialist în Asia de Sud-Est și expert în Vietnam, Thayer spune că unele națiuni ar putea fi ușurate în secret de acord, având în vedere abordarea din ce în ce mai asertivă a Chinei față de revendicările sale maritime.

Al Jazeera: Vă așteptați la un răspuns din partea membrilor Asociației Statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN) la achiziționarea de către Australia a submarinelor cu propulsie nucleară din SUA?

Thayer: ASEAN ca organizație nu va lua o poziție în acest sens. Ei au un principiu fundamental de neintervenție în afacerile interne… Dar pe parcursul acestui proces, două țări, Malaezia și Indonezia, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la proliferare.

Acum, submarinele australiene nu vor fi înarmate nuclear, vor avea propulsie nucleară, dar Indonezia argumentează că asta a deschis ușa altor națiuni să achiziționeze nave cu propulsie nucleară și, prin urmare, ar putea exista o proliferare.

Alimentarea navei nu are nimic de-a face cu armele nucleare și unii dintre criticii noștri nu înțeleg asta.

Pentru a pune lucrurile în perspectivă, șeful nostru al Marinei subliniază că China lansează în fiecare an mai multe nave decât există în întreaga Marina Regală Australiană. Și China își extinde rapid submarinele balistice cu propulsie nucleară și înarmate – atât rachete balistice, cât și submarine de atac – astfel încât aceasta va fi caracteristica dominantă în regiune cu mult înainte (Australia achiziționează submarine).

Cred că țări precum Vietnam, care au o preocupare cu privire la China, nu vor spune nimic și vor fi bucuroși în privat, deoarece orice forță care echilibrează China și o constrânge este în interesul lor. Dar nu este în interesul lor să aleagă părți în mod deschis.

O țară precum Cambodgia este greu de citit. A luat o poziție atât de puternică împotriva invaziei ruse a Ucrainei, dar apoi a fost președintele ASEAN și a încercat să câștige favoarea SUA…

Myanmar nu va înclina balanța. Este exclus din reuniunile ASEAN. Singapore nu se va plânge. Vor fi foarte fericiți. Ei vor fi cei care sunt deja de partea cu asta. Filipine la fel cu guvernul Marcos.

Deci, concluzia – și iau partea – este că dezvoltarea rapidă a Chinei este cauza, din punct de vedere australian, a contrareacției noastre și a achiziției de submarine cu propulsie nucleară.

Al Jazeera: Pot să vă întreb atunci, de ce și-au făcut publice Indonezia și Malaezia pozițiile cu privire la submarinele cu propulsie nucleară? Este aceasta o mișcare strategică din partea lor?

Thayer: Cred că este un angajament de lungă durată față de nealiniere. Și există acest sentiment de bază în aceste țări (că) asta va provoca China și va crea un război și vom fi prinși în mijlocul lui. Așa că ei văd acest lucru ca un punct de răsturnare și că poți calma China prin faptul că nu cumpără submarine cu propulsie nucleară.

În Australia, privim China ca pe un bătăuș. Și un bătăuș va continua să împingă. Trebuie să te ridici și să faci ceva.

Indonezia are acea aversiune antinucleară nealiniată în ADN, ca să spunem așa. Și ne-am chinuit, Australia, să vorbim cu ei și prim-ministrul nostru a început deja – a început cu prim-ministrul indian (Narendra) Modi – să contacteze liderii cheie din regiune pentru a-i informa despre anunțul (submarinului) și unde merge. Dar este 2023 și te uiți la zeci de ani în viitor înainte ca acest lucru să devină realitate.

Avem submarine convenționale și se apropie de sfârșitul vieții în acest deceniu și trebuie să facem ceva pentru a preveni un decalaj de capacitate.

După cum constată Australia, nu avem o industrie nucleară. Nu avem ingineri nucleari și de aceea trebuie să facem autostopul pe submarinele americane.

Al Jazeera: Ai spus un punct cu adevărat interesant că China are o flotă mare și un număr mare de submarine deja înarmate și cu propulsie nucleară. Cu toate acestea, China spune că achiziția de către Australia de submarine cu propulsie nucleară este provocatoare. Credeți că China ar putea câștiga o bătălie informațională în regiunea ASEAN convingând publicul că Australia face ceva provocator?

Thayer: Acolo se va lupta. Dar, așa cum am indicat, cred că există un grup rezidual de țări – Singapore, Vietnam și Filipine, dar nu neapărat în această ordine – care vor bloca orice consens în cadrul ASEAN de a se opune Australiei achiziționării de submarine cu propulsie nucleară dacă va începe să apară.

Așa că mă întorc la punctul inițial: ASEAN însăși ca organizație va rămâne în afara ei. Are o perspectivă ASEAN asupra Indo-Pacificului, care spune practic ambelor superputeri… „nu vom lua parte”.

China încearcă să-și dubleze de patru ori – cred că a spus recent șeful comunității naționale de informații din SUA – capacitățile sale de rachete balistice. Deci, ceea ce avem cu Rusia renunțând la Tratatul START (reducerea armelor strategice) este că superputeri dezvoltă arme nucleare fără controalele pe care Uniunea Sovietică și SUA le-au făcut în urma confruntării din timpul crizei rachetelor din Cuba, când ambele s-au dat înapoi.

Cred că (fostul lider al Uniunii Sovietice Nikita) Hrușciov sau cineva a spus că câștigi un război nuclear mâncând cenușă – nu există nicio victorie. Deci trebuie să-l controlezi.

Deci, războiul, războiul informațional, pentru a aborda acest punct, pentru acele țări care sunt state reclamante din Marea Chinei de Sud – și care include Malaezia și Indonezia – sunt deja în offside din cauza acțiunilor agresive ale Chinei. Și, știți, când Indonezia și Vietnam tocmai au semnat, în sfârșit, un tratat care delimitează granița mării – deja făcuseră cu mult timp în urmă platforma continentală – China a reacționat punând cea mai mare navă de la Garda de Coastă în apele indoneziene.

Deci, China va avea problema de a fi agresivă în Marea Chinei de Sud și apoi de a se întoarce și de a cere ajutor împotriva provocatorilor australieni.

Mă tem că vedem turbulențe mai mari decât oricând înainte: din retorica (președintelui chinez) Xi Jinping și a ministrului său de externe… și acum avem un Congres american care are o comisie care să investigheze tot ce este rău despre China și care doar ridică retorica în Statele Unite, până la punctul în care unii extremiști din Partidul Republican, aș spune, nu vor să dea arme Ucrainei pentru că distrage atenția de la China.

Asta nu ajută regiunea noastră. ASEAN ar fi mai bine, țările cu îngrijorare ar fi mai bine, plasate să facă presiuni asupra tuturor părților, inclusiv asupra Chinei, să înceapă să se întâlnească și să discute între ele – așa cum au făcut sovieticii și Statele Unite, și au reușit.

În timpul Războiului Rece, sovieticii stăteau chiar lângă San Diego în apele internaționale, iar navele americane stăteau lângă Vladivostok și s-au monitorizat reciproc și nu au intrat în război.

Al Jazeera: Care este percepția publicului asupra acestei înțelegeri în Australia? Achiziția submarinelor este văzută ca un avans tehnologic natural sau traiectoria unei posibile confruntări cu China într-o zi?

Thayer: Cel mai important, toate acestea au fost inițiate de guvernul anterior. Așadar, avem un bipartidism de neegalat într-o problemă de politică externă de importanță majoră. Cea mai mare achiziție de apărare de la cel de-al doilea război mondial. Deci dezbaterea aici în acest moment și preocupările sunt costuri.

Tocmai a ieșit… toată chestia de peste 30 de ani ar costa 368 de miliarde de dolari australieni (247 de miliarde de dolari). Dar va produce 20.000 de locuri de muncă în acești 30 de ani… Deci este un fel de reacție mixtă din cauza costului și a incertitudinii

Dar opoziția nu poate critica cu adevărat pentru că ea a început-o.

Costurile sunt enorme, dar beneficiile sunt acele locuri de muncă… deci este în general pozitiv.

Sursa – www.aljazeera.com