Poate Trump să scoată SUA din NATO? O lege din 2023 complică planul
Posibilitatea ca Donald Trump să retragă Statele Unite din NATO agită din nou cancelariile europene și stârnește dezbateri aprinse la Washington. Deși fostul președinte a criticat în mod repetat alianța, pe care a numit-o un „tigru de hârtie”, o ieșire formală este mult mai complicată decât pare la prima vedere. O lege federală adoptată în 2023 a fost creată special pentru a bloca orice președinte să ia o astfel de decizie în mod unilateral.
Însă o retragere de facto nu are nevoie de aprobarea Congresului.
Două seturi de reguli: Tratatul NATO versus legea americană
Teoretic, procesul de părăsire a Alianței Nord-Atlantice este simplu și direct. Tratatul fondator din 1949 prevede că orice stat membru poate depune o notificare formală de retragere, iar ieșirea devine efectivă după un an. Această clauză a fost gândită ca o măsură de suveranitate națională. Or, realitatea juridică internă din Statele Unite este complet diferită și mult mai restrictivă. Legea adoptată de Congres în 2023 stipulează clar că un președinte nu poate retrage țara din NATO fără consimțământul legislativului. Mai exact, pentru a scoate legal SUA din alianță, Donald Trump ar trebui să obțină o supermajoritate de două treimi în Senat sau să convingă ambele camere ale Congresului să adopte o lege specifică în acest sens. Atingerea acestui prag politic este considerată aproape imposibilă în contextul actual, transformând legea într-un zid de protecție pentru angajamentul american.
Această barieră legală a fost construită tocmai ca o reacție la retorica izolaționistă a lui Trump, pentru a preveni o decizie impulsivă cu efecte globale.
Scenariul golirii de conținut și precedentul francez
Chiar dacă o ieșire oficială este blocată, experții în securitate avertizează că Trump ar putea urma o cale mult mai subtilă, dar la fel de distructivă: golirea de conținut a participării americane. Există un precedent istoric care arată cum un membru cheie poate paraliza parțial alianța din interior. În 1966, președintele francez Charles de Gaulle, nemulțumit de dominația americană, a decis să retragă Franța din comanda militară integrată a NATO. Deși Franța a rămas membru politic al alianței, decizia a avut consecințe logistice și strategice uriașe. Trupele americane au primit ordin să părăsească teritoriul francez, iar sediul central al NATO a fost forțat să se mute de urgență de la Paris la Bruxelles.
A fost nevoie de peste patru decenii pentru ca Franța să revină pe deplin în structurile militare, abia în 2009. Acest episod a demonstrat că un aliat puternic poate submina coeziunea militară a NATO fără a părăsi formal tratatul.
Acesta este modelul de „hollowing out” pe care l-ar putea aplica o administrație Trump. Fără a declanșa procedura legală de retragere, președintele ar putea lua o serie de măsuri administrative care ar reduce la tăcere rolul SUA. El ar putea tăia drastic finanțarea alocată pentru operațiunile comune și pentru infrastructura NATO din Europa. si, ar putea retrage personalul militar american din posturile cheie de comandă și control sau ar putea reduce numărul trupelor staționate permanent pe flancul estic.
Cea mai periculoasă mișcare ar fi însă refuzul de a onora angajamentul de apărare reciprocă, pilonul central al alianței. O astfel de atitudine ar transforma Statele Unite într-un membru doar cu numele și ar lăsa Alianța Nord-Atlantică fără scutul său de securitate, periclitându-i exact cel mai important bun: credibilitatea.
