Portret-robot al planetelor care ar putea susţine condiţii mai bune pentru viaţă decât Pământul
Pe baza unei cercetări recente realizate de specialiști de la Universitatea Washington, se estimează că există cel puțin douăzeci de exoplanete care ar putea oferi condiții mai favorabile vieții decât cele de pe Pământ. Această concluzie a fost publicată în jurnalul Astrobiology și detaliază factorii care contribuie la caracterizarea unei planete ca fiind „superlocuibilă”, conform informațiilor transmise de Live Science.
Aceste planete ideale ar trebui să fie ușor mai vechi, mai umede, mai calde și mai mari decât Terra. Acești parametri le fac ținte atractive în căutarea vieții extraterestre. Astrobiologul Dirk Schulze-Makuch subliniază importanța concentrării asupra acestor planete promițătoare, avertizând totodată să nu ne limităm la căutarea unui „al doilea Pământ”, deoarece ar putea exista planete cu condiții chiar mai favorabile pentru viață.
Până în prezent, astronomii au identificat peste 4.000 de exoplanete, majoritatea dintre ele nefiind potrivite pentru susținerea vieții. De exemplu, KELT-9b este o planetă extrem de fierbinte, cu o atmosferă care se topește constant, iar TrES-2b, cea mai întunecată exoplanetă cunoscută, are o temperatură atmosferică de 980 de grade Celsius. În contrast, GJ 433 d este considerată cea mai rece planetă similară lui Neptun descoperită până acum.
Totuși, există numeroase exoplanete situate în zone orbitale unde temperaturile permit existența apei în stare lichidă, un factor esențial pentru apariția și evoluția vieții. Schulze-Makuch și echipa sa au căutat să identifice exoplanetele „superlocuibile”, care nu doar că se află la distanța orbitală optimă față de steaua lor, dar dispun și de alte condiții favorabile.
Printre aceste condiții se numără orbita în jurul unei stele de dimensiuni adecvate, cu o durată de viață extinsă. Acest aspect este crucial, având în vedere că formele de viață complexe au necesitat aproximativ 3,5 miliarde de ani pentru a evolua pe Pământ și 4 miliarde de ani pentru apariția oamenilor.
De asemenea, o planetă cu dimensiuni mai mari ar oferi mai mult spațiu pentru diverse habitate. O planetă de dimensiuni considerabile ar avea o gravitație mai puternică, ceea ce ar facilita menținerea unei atmosfere dense, benefică pentru evoluția organismelor capabile să zboare.
O planetă cu o temperatură medie mai ridicată decât a Pământului ar putea fi mai locuibilă, deoarece regiunile polare ar fi mai puțin extinse. Totuși, o astfel de planetă ar trebui să fie și mai umedă, pentru a evita dominarea deșerturilor. O analogie ar fi Pământul din perioada Carboniferului, acum aproximativ 359 de milioane de ani, când majoritatea uscatului avea o climă tropicală umedă.
Un alt aspect important este că o planetă cu condiții favorabile vieții ar trebui să aibă o lună de dimensiuni mai mari sau situată pe o orbită mai apropiată, ceea ce ar contribui la stabilizarea orbitei planetei.
Cercetătorii au elaborat o listă de parametri pentru a evalua aceste criterii. Conform acestora, o planetă „superlocuibilă” ideală ar orbita în jurul unei stele pitice de tip K, care este mai mică și mai rece decât Soarele. Această planetă ar trebui să aibă o vârstă cuprinsă între 5 și 8 miliarde de ani, să fie cu aproximativ 10% mai mare decât Pământul și să fie cu 5 grade Celsius mai caldă. Atmosfera ar trebui să conțină vapori de apă și 25-30% oxigen, iar suprafața să fie împărțită între oceane și continente. De asemenea, ar trebui să existe plăci tectonice active pentru reciclarea mineralelor și nutrienților.
Evaluarea exoplanetelor îndepărtate pe baza acestor criterii este o provocare din cauza distanțelor și limitărilor tehnologice. Totuși, cercetătorii au reușit să selecteze câteva exoplanete care par să îndeplinească aceste cerințe, identificând 24 de obiecte de interes din observațiile telescopului spațial Kepler. Dintre acestea, doar două au fost confirmate ca fiind exoplanete (Kepler 1126 b și Kepler-69c), iar unele ar putea fi rezultate false pozitive.
Dintre cele 24 de exoplanete, 9 orbitează în jurul unor stele capabile să susțină viața, 16 se află în intervalul de vârstă ideal, iar 5 au temperaturi medii favorabile. Totuși, doar un singur candidat, KOI 5715.01, îndeplinește toate cele trei criterii.
Toate aceste exoplanete se află la peste 100 de ani lumină distanță, iar unele sunt prea îndepărtate pentru a fi studiate cu tehnologia actuală. De exemplu, Kepler-69c se află la peste 2.000 de ani lumină, ceea ce face imposibilă analiza sa în căutarea semnelor de viață. Identificarea factorilor care contribuie la caracterizarea unei planete ca „superlocuibilă” este esențială pentru astrobiologi, deoarece ar putea duce la descoperirea unei astfel de planete la o distanță mai mică de 100 de ani lumină, devenind astfel un loc principal de căutare pentru dovezi ale vieții extraterestre.
