Problemele campionilor de la Jocurile Parasport Romania. Ce lipseste pentru marea performanta
Zeci de sportivi de elită, campioni mondiali și europeni, s-au reunit la București pentru prima ediție a Jocurilor Parasport România 2026. Competiția a inclus 10 discipline sportive, de la para atletism, para climbing, para canoe și baschet în fotoliu rulant, până la para tenis de masă, para tir cu arcul, para powerlifting, tenis în scaun rulant, para înot și judo adaptat.
Sute de ore pentru performanta pura
Să fim serioși, sportul adaptat nu înseamnă doar o simplă mișcare de întreținere. Este performanță pură care cere sacrificii uriașe. Octavian Tucaliuc este clasat pe locul 6 mondial la aruncarea suliței. Aruncă la peste 53 de metri. Iar pentru asta se antrenează absolut zilnic pentru marile competiții internaționale.
Andreea-Diana Manole, componentă a lotului național de para atletism, face 6 antrenamente pe săptămână. Ea le îmbină cu facultatea și viața personală, explicând că progresul vine din atenția la detalii, din recuperare și din sutele de ore de muncă pentru fiecare metru câștigat. Tot la București, Mihai Marian Apostol a câștigat trei medalii, dintre care două de aur, la prima ediție a acestei competiții.
Lupta mentala dincolo de dizabilitati
V-ați gândit vreodată cum arată cursa din interior? La para canoe, Dumitru Șandru, medaliat european la maraton și sprint, concurează la categoriile VL2 și KL2. Aici nu are sprijin în picioare și se propulsează folosindu-și exclusiv abdomenul, spatele și brațele. Efortul este un raport de 50% forță pură și 50% luptă mentală. Numai că în ziua cursei, totul devine complet mental. La sprintul de 200 m totul este exploziv. În schimb, la maraton lupta durează 30-40, chiar 50 sau peste 50 de minute.
Drumul lui Șandru spre caiac a început prin Fundația Motivation, la o inițiere organizată de clubul Kayak Champions. Așa cum semnalează un reportaj publicat recent de Dolcesport, sportivilor români le lipsesc consistența în pregătire și meciurile internaționale de nivel ridicat. Bobi Simion, clasat pe locul 3 mondial la tenis de masă și participant la 3 ediții ale Jocurilor Paralimpice, a subliniat fix acest aspect, amintind și de rolul important al controlului emoțional în punctele decisive.
Eneea-Dacian Makszin-Roman, veteran al Jocurilor Paralimpice, a pus accent pe ambiție, orele de antrenament și seriozitate. În aceeași notă, Tucaliuc a transmis clar că atletismul și sportul adaptat pot scoate la suprafață talentul real al sportivilor.
Infrastructura ramane marea problema
Ce înseamnă asta concret pentru un meci oficial? Petru Pungă, sportiv polisportiv și căpitan al echipei naționale, descrie baschetul 3×3 în scaun rulant ca pe un joc fizic, rapid și agresiv. Într-un spațiu redus, fiecare posesie cere controlul simultan al deplasării, poziționării, mingii, adversarului și contactului dintre scaune. Și totuși, Pungă atrage atenția că infrastructura și bazele sportive accesibile sunt încă greu de găsit în România (o problemă cronică la nivel național). Echipa națională speră să participe la Jocurile Paralimpice din 2028.
Dincolo de teren, viața personală dictează ritmul. Gabriela-Theodora Bantaș, dublă campioană națională și medaliată europeană la para canoe, a vorbit despre dificultatea de a găsi un echilibru între antrenamente, un job full-time și viața personală. Anul 2026 a fost mai solicitant deoarece bunicul ei a avut nevoie de îngrijire permanentă, iar ea l-a pierdut în luna aprilie.
Din 2027, Parasport Games ar urma să devină o competiție anuală și să fie deschisă și sportivilor străini.
