Profesorul Boyd Swinburn explică de ce alimentele ultraprocesate duc la obezitate
Pacienții care încearcă să slăbească și recâștigă kilogramele pierdute sunt în centrul unei noi explicații despre obezitate: problema nu ține de voință, ci de întâlnirea dintre alimentele ultraprocesate și felul în care corpul își apără energia. Teoria, denumită „Synergistic Systems Theory”, susține că exact această combinație alimentează pandemia globală de obezitate.
La Congresul Internațional de Obezitate ICO2026, găzduit de Federația Mondială de Obezitate în Ciudad de Mexico, în perioada 15-17 iulie, profesorul Boyd Swinburn, expert în obezitate la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, a prezentat modelul care mută accentul de pe responsabilitatea exclusiv individuală pe un sistem mai larg, construit să favorizeze supraconsumul.
Miza este directă pentru sănătatea publică și pentru reglementarea pieței alimentare. Dacă teoria stă în picioare, eșecul repetat al dietelor nu mai poate fi citit ca lipsă de disciplină personală, iar presiunea se mută spre taxe, etichete de avertizare și restricții de marketing. Producătorii medicamentelor de tip GLP-1 intră în ecuație ca posibilă soluție cu impact la nivel de populație.
Cum păcălesc alimentele ultraprocesate corpul
Potrivit profesorului, alimentele ultraprocesate păcălesc corpul să le consume repede. Sunt dense în energie și hiperpalatabile, ceea ce duce la un supraconsum pasiv, neintenționat. Aportul crește fără o decizie conștientă de a mânca mai mult.
Separat, corpul are propriul mecanism de apărare. Sistemul de echilibru energetic reacționează asimetric: la pierderea în greutate, apărarea este mai puternică decât la îngrășare. Concret, rata metabolică scade, iar apetitul crește. Rezultatul este un „efect de clichet”: greutatea se câștigă ușor, dar se pierde greu.
Profesorul Boyd Swinburn, expert în obezitate la Universitatea din Auckland, a rezumat mecanismul prezentat la ICO2026:
„Toate aceste sisteme – adică alimentele ultraprocesate, sistemul de echilibru energetic și modul în care cele două se combină – sunt teoretic necesare pentru a conduce pandemia de obezitate. Dacă ne-ar fi ușor să ne schimbăm sau să scăpăm de alimentele ultraprocesate – dacă ele nu ne-ar păcăli corpurile și nu ne-ar face să luăm în greutate încet – și dacă a pierde în greutate ar fi la fel de ușor ca a lua în greutate, nu am avea o pandemie de obezitate.”
Sistemul din spatele raftului și al reclamei
Teoria nu se oprește la produsul din farfurie. Sistemul alimentelor ultraprocesate include dezvoltarea produselor, marketingul, lanțul de aprovizionare și economia politică. În această arhitectură, profesorul descrie 22 de bucle de feedback pozitiv orientate spre profit, care înlocuiesc treptat „hrana reală” și transformă consumatorii și decidenții în „captivi semi-voluntari”.
O miză economică apare aici. Orice taxă pe băuturi zaharoase, etichetă de avertizare pe partea frontală a ambalajului sau interdicție privind marketingul adresat copiilor ar lovi exact în mecanismele care susțin vânzarea acestor produse. Cum relatează Medicalxpress, noul model oferă un argument științific suplimentar pentru reglementări mai dure asupra industriei alimentare moderne.
Profesorul Boyd Swinburn a explicat de ce fenomenul continuă, chiar dacă legătura dintre supraconsum și obezitate este deja cunoscută:
„Deși este evident pentru lume că avem o pandemie de obezitate, iar aceasta trebuie să includă în mod clar supraconsumul de alimente, relațiile din spatele ei sunt complexe, iar această teorie prezintă motive întemeiate pentru care pandemia evoluează și părem neputincioși să o oprim.”
Soluții propuse pentru combaterea obezității
Setul de măsuri propus merge pe două fronturi. Primul este politic și vizează reducerea consumului de alimente ultraprocesate prin taxe pe băuturi zaharoase, etichete de avertizare frontale și interzicerea marketingului către copii. Al doilea este medical și privește medicamentele pentru slăbit de tip GLP-1, despre care profesorul estimează că vor avea un impact asupra prevalenței obezității la nivel de populație, pe măsură ce vor deveni mai disponibile.
Explicația este legată chiar de mecanismul teoriei. Aceste medicamente reduc impactul apetitului, adică intervin în partea în care corpul apără mai agresiv kilogramele deja acumulate. Sursa nu precizează costurile acestor tratamente și nici un termen clar pentru introducerea reglementărilor propuse asupra industriei UPF.
Profesorul Boyd Swinburn a formulat direcția de acțiune pe care o vede posibilă:
„Trebuie să luăm măsuri la mai multe niveluri pentru a combate creșterea prevalenței obezității în toate țările. Acest lucru înseamnă implementarea mai multor politici puternice pentru a reduce consumul de alimente ultraprocesate, cum ar fi taxele pe băuturile zaharoase, etichetele de avertizare pe partea frontală a ambalajelor și interdicțiile privind marketingul adresat copiilor. Pe partea echilibrului energetic, medicamentele GLP-1 ajută la pierderea în greutate prin reducerea impactului Cadranului Apetitului. Când aceste medicamente și derivatele lor vor deveni mai pe larg disponibile, cred că vom vedea un impact asupra prevalenței obezității în populație.”
