Radiații de sute de mii de ori peste normal la epava submarinului Komsomolets

Submarinul nuclear sovietic K-278 Komsomolets, scufundat tragic în 1989, continuă să fie o sursă activă de contaminare radioactivă în adâncurile Mării Norvegiei. Măsurători recente indică niveluri de cesiu-137 și stronțiu-90 de sute de mii de ori peste valorile normale în apropierea epavei, care zace la 1.667 de metri adâncime.

Tragedia din 7 aprilie 1989

Intrat în serviciu în 1983, Komsomolets era o mândrie a flotei sovietice. Corpul său unic din titan îi permitea să atingă adâncimi record, iar reactorul nuclear alimentat cu plutoniu îi asigura o autonomie extinsă. Pe 7 aprilie 1989, însă, un incendiu violent izbucnit la bord a dus la scufundarea sa în apropierea insulei Bjørnøya, din arhipelagul Svalbard.

Bilanțul a fost devastator. Doar 27 de membri ai echipajului au supraviețuit, în timp ce 42 și-au pierdut viața, majoritatea din cauza hipotermiei în apele înghețate ale Arcticii.

RecomandăriSubmarinul Komsomolets eliberează radiații de 800.000 de ori peste normal

Niveluri de radiații alarmante

Astăzi, epava ridică semne serioase de întrebare. Structura submarinului este în mare parte intactă, dar zona compartimentului torpilelor prezintă avarii semnificative. Iar asta alimentează temerile privind scurgerile radioactive continue. V-ați gândit vreodată ce se întâmplă, pe bune, acolo jos?

Un cercetător, Justin Gwynn, a explicat situația destul de clar: „Conform uneia dintre primele cercetări rusești, materialul nuclear din focoase a intrat în contact cu apa de mare din cauza deteriorării torpilelor în momentul scufundării”.

Analizele au indicat concentrații de stronțiu-90 și cesiu-137 de sute de mii de ori peste valorile normale.

Deși nu au fost detectate urme de plutoniu (utilizabil pentru arme nucleare) în apă sau sedimente, cifrele rămân îngrijorătoare.

Impactul asupra vieții marine

La prima vedere, situația pare catastrofală. Și totuși, lucrurile stau puțin diferit, cel puțin pentru moment. „În unele probe prelevate de pe ambele părți ale submarinului, am detectat concentrații scăzute de cesiu-137, probabil datorită emisiilor continue, dar nu se așteaptă ca aceste niveluri să afecteze organismele”, a declarat Hilde Elise Heldal, unul dintre specialiștii implicați în monitorizare.

Numai că pericolul real este pe termen lung. Procesul de coroziune a combustibilului nuclear continuă lent, dar sigur, ceea ce ar putea duce la eliberări suplimentare de material radioactiv în viitor. „În toate oceanele există cantități mici de radioactivitate, nu doar la suprafață”, explică Nuria Casacuberta. Aceasta adaugă: „Cesiu-137, stronțiu-90, uraniu-235, plutoniu-240… toate sunt produse industriale, aproape inexistente în natură.” O mare parte din această radioactivitate provine din testele nucleare din secolul trecut, dar epava Komsomolets rămâne o sursă activă de contaminare în Arctica.

RecomandăriCe șanse mai au cei aflați la bordul submarinului OceanGate, dispărut în timp ce cobora spre epava Titanicului

Soarta focoaselor nucleare

Marea întrebare rămâne legată de arsenalul nuclear de la bord, în special de cele două torpile cu focoase atomice. Vestea bună este că acestea par, pentru moment, izolate corespunzător. Cercetătorii au confirmat că sigilarea lor funcționează.

„Au fost sigilate cu plăci de titan, iar măsurătorile indică că sigilarea funcționează în continuare”, a precizat Casacuberta.