Răspunderea penală pentru omor, redusă de la 14 la 12 ani. Proiectul care ar crea răspundere fără consecințe
O propunere legislativă înregistrată la Senat vrea să modifice radical Codul penal, propunând scăderea vârstei de la care un minor poate răspunde penal de la 14 la 12 ani, însă exclusiv pentru infracțiunea de omor. Proiectul este însă criticat dur pentru superficialitate, formulări confuze și lipsa oricărei fundamentări științifice, fiind comparat cu un joc de copii.
Analiza, publicată pe site-ul Juridice, descrie inițiativa legislativă (B 34/2026) ca suferind de un „infantilism juridic” evident. Autorii proiectului par să se joace cu vârstele la fel ca în „jocul portocalelor”, un vechi joc de copii bazat pe atenție și memorie, în care participanții se întreabă retoric „de ce 14 și nu 12?”. Comparația subliniază caracterul arbitrar al alegerii vârstei de 12 ani, care nu este justificată în niciun fel.
O premieră mondială: răspundere penală fără răspundere
Proiectul propune modificarea articolului 113 din Codul penal, însă o face într-un mod care ridică probleme legislative majore. Pe lângă tehnica legislativă confuză, care lasă loc de interpretări contradictorii, textul omite aspecte esențiale. De exemplu, referirea strictă la „infracțiunea de omor, prevăzută la art. 188” ar putea exclude din start tentativa la omor sau formele agravante, precum omorul calificat.
Mai mult, o a doua condiție pentru tragerea la răspundere a minorului între 12 și 14 ani este formulată bizar: „dacă se dovedește că (minorul n.n.) a săvârșit fapta cu discernământ și se va face tot posibilul pentru recuperarea și educarea acestuia din perspectivă medicală, educațională și de reintegrare socială”. Criticii se întreabă ce înseamnă, concret, „a face tot posibilul” și cine ar trebui să demonstreze acest lucru. Formularea este considerată nu doar neconstituțională, ci și „corigentă” la limba română, conținând construcția pleonastică „educarea din perspectivă educațională”.
Cea mai gravă problemă este însă alta. Chiar dacă un minor de 12 ani ar fi găsit vinovat, consecințele ar fi nule. Articolul 114 din Codul penal, care stabilește măsurile educative aplicabile, se referă doar la minorii cu „vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani”. Inițiatorii au omis să modifice și acest articol, ceea ce ar duce la o premieră mondială: „răspunderea penală fără răspundere”.
Motivele invocate, demontate punct cu punct
Expunerea de motive care însoțește proiectul este la fel de superficială. Inițiatorii susțin că unul dintre motivele principale este politic, ca reacție la o presupusă creștere a criminalității juvenile.
„Unul dintre principalele motive politice pentru a propune scăderea la 12 ani este reacția la creșterea vizibilă a infracționalității juvenile grave, inclusiv cazuri șocante comise de minori de 13-14 ani, care au declanșat discuții publice și politice”, se arată în document. Afirmația despre „creșterea vizibilă” nu este însă susținută de nicio statistică.
Un alt argument invocat este legat de maturizarea accelerată a tinerilor din ziua de azi. „Necesitatea acestei modificări este determinată de: evoluția accelerată a maturizării cognitive și sociale a minorilor, determinată de accesul timpuriu la informație și la contexte sociale complexe; existența unor situații excepționale în care minori sub 14 ani pot manifesta un nivel de discernământ comparabil cu cel al minorilor peste această vârstă; lipsa unui răspuns juridic adecvat în cazul faptelor de o gravitate deosebită, ceea ce poate conduce la percepții de inechitate și la diminuarea încrederii în sistemul de justiție penală”.
Această idee este contrazisă flagrant de realitate. Studii recente, precum testele PISA sau Raportul Eurydice 2025, indică probleme grave de analfabetism funcțional în rândul tinerilor, o problemă considerată prioritate chiar și în Strategia Națională de Apărare a Țării 2025-2030. Dilema este clară: „ori traversăm o perioadă de «evoluție accelerată a maturizării cognitive și sociale a minorilor», ori ne luptăm cu analfabetismul funcțional al minorilor”.
De ce 12 ani? Un prag „scos din joben”
Misterul cel mai mare rămâne alegerea pragului de 12 ani. Expunerea de motive nu oferă nicio explicație logică pentru această cifră, deși menționează cazuri de infracțiuni comise de minori de 13-14 ani. Documentul prezintă selectiv exemple de state unde limita este de 12 ani (Canada, Argentina) sau chiar mai mică (10 ani în Anglia, 7 ani în Pakistan), dar omite complet să menționeze că majoritatea legislațiilor europene au stabilit vârsta la 14 ani.
Mai mult, instrumentele internaționale, bazate pe cercetări științifice, recomandă păstrarea limitei de 14 ani sau chiar majorarea ei la 15 sau 16 ani. În lipsa unor studii sociologice, psihologice sau criminologice, propunerea pare o improvizație periculoasă. Concluzia analizei este că modificarea Codului penal nu trebuie să fie „o joacă de copii” și că orice astfel de demers trebuie să aibă la bază un studiu științific amplu și interdisciplinar.
