Ororile războiului, moștenirea sa îndelungată și viețile și moștenirea lui pierdute bântuie Irakul la două decenii după invazia SUA.
„Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele este de la o săptămână sau cam așa ceva înainte de invazie”, a spus Meethak al-Khatib, jurnalist și realizator de film irakian, pentru Al Jazeera. „Am intrat în sufrageria noastră. Unchiul meu venise. Punea bandă adezivă pe toate ferestrele. L-am întrebat de ce face asta. El a spus că paharul nu se va transforma în schije. În timp ce făcea asta, la televizorul nostru a fost ultima oară când l-am văzut pe Saddam ca președinte.”
Pe 19 martie 2003, o coaliție condusă de Statele Unite a început să bombardeze Irakul. O zi mai târziu, a început o invazie terestră. Al-Khatib avea șapte ani.
La acea vreme, al-Khatib și familia sa locuiau în Ramadi, la 110 km (70 mile) vest de Bagdad. Ei și-au părăsit casa la începutul invaziei, dar familia nu a putut să-și satisfacă nevoile de bază în Heet, un oraș din provincia Al-Anbar, așa că s-au întors la Ramadi pentru a descoperi că forțele americane au înființat o bază lângă casa familiei.
Meethak al-Khatib avea șapte ani când SUA au invadat Irakul.
„Lucrurile din cartierul nostru au fost foarte problematice, baza americană fiind aproape”, spune al-Khatib. „Întotdeauna ne-a fost teamă de atacuri pe bază. Îmi amintesc că un atac sau o tulburare ar avea loc cel puțin o dată pe săptămână împotriva acestei baze.”
După atacurile al-Qaeda asupra SUA din 11 septembrie 2001, forțele americane au invadat Afganistanul cu scopul de a desființa rețeaua grupului și de a doborî liderul său, Osama bin Laden. Mai târziu, acuzațiile conform cărora liderul irakian Saddam Hussein deținea arme de distrugere în masă au fost folosite pentru a justifica invadarea Irakului ca o continuare a „războiului împotriva terorii” american.
Dictatorul irakian a fost răsturnat, dar nu au fost găsite niciodată arme de distrugere în masă.
În loc de democrația promisă, războiul SUA și distrugerea sa au afectat țara, oamenii și cultura ei.
Sursa – www.aljazeera.com
