Rodica Zafiu explică de ce „supat” apare în DOOM3 fără să aparțină limbii standard

Cuvântul „supat”, folosit în limbaj popular cu sensul de „sub pat”, este consemnat în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a treia (DOOM3). Potrivit descrierii clipului Digi24, cuvântul a devenit viral pe rețelele sociale și a provocat numeroase reacții amuzate.

Despre cuvintele cuprinse în dicționar, Rodica-Ileana Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București, a explicat într-o intervenție la Digi24, la minutul 3:09: „dicționarul ortografic, morfologic și ortepic și morfologic cuprinde tot inventarul de cuvinte din DEX și atunci cuprinde nu numai cuvintele limbii standard, cuvinte literare, ci și o mulțime, cum ați dat și dumneavoastră exemplu, de cuvinte populare.”

Inventarul include și cuvinte regionale sau arhaice, pe care vorbitorii le pot întâlni în texte ori le pot auzi fără să le cunoască sensul. Dicționarele permit înțelegerea lor, a precizat lingvista.

„Supat” s-a păstrat într-o zonă limitată a limbii populare

Rodica Zafiu a spus că nu cunoștea acest cuvânt înainte, însă prezența lui în dicționar nu a surprins-o. Dintre termenii discutați, unii sunt inovații ale limbajului familiar sau argotic, folosite de presă în ultimii ani. Deși „supat” a devenit viral recent, acesta este un termen popular atestat încă din secolul al XIX-lea în textele lui Iordache Golescu.

„În cazul lui supat ca substantiv, supatul, sub paturile. E vorba de un cuvânt de secol al 19 lea, un cuvânt popular pe care îl găsim la, de pildă la în piesa lui Iordache Golescu, Barbu Văcărescu, vânzătoriul țării și pe care tocmai pentru că exista în niște texte de secol, dicționarele l-au consemnat, l-au explicat și așa s-a păstrat în dicționare”, a explicat Zafiu la minutul 3:39.

Termenul a rămas într-o zonă foarte limitată a limbii populare, a precizat ea. Trecerea acestei forme din vorbire în scris s-a produs în trecut, înainte de readucerea sa recentă în atenție.

Sunetele se pot contopi în vorbire, iar scrisul păstrează cuvintele

Lingvista a explicat și diferența dintre pronunția rapidă și forma scrisă. La rostirea expresiei „sub pat”, consoanele „b” și „p”, apropiate din punct de vedere fonetic, ajung să se contopească, astfel încât se aude practic una singură.

Un alt exemplu dat de ea este „am fost doi”: în vorbirea obișnuită, sunetul „t” poate să nu se mai audă. Aceste transformări produse la întâlnirea cuvintelor poartă numele de fenomen de „sandi”.

Asemenea contopiri sau dispariții de sunete din rostire nu trebuie reproduse automat în scris, a subliniat profesoara. Scrisul conservă unitatea cuvântului.

Dicționarul consemnează și denumiri legate de ocupații sau locuri

Alți termeni prezentați în aceeași relatare au sensuri legate de muncă, de prepararea unui aliment, de locuri sau de comportamentul politic:

• „Căpșunar” este asociat românilor plecați la muncă în străinătate, în special în Spania, la cules de căpșuni. Odată cu migrația forței de muncă, termenul a devenit cunoscut și a dobândit un sens mai larg, uneori peiorativ, adică depreciativ.
• „Colivăreasă” desemnează o femeie care prepară sau comercializează colivă. Dicționarul consemnează doar forma feminină, cu pluralul „colivărese”.
• „Mangalioți” îi poate desemna pe cei din Mangalia.
• „Vamaioți” îi desemnează pe cei care frecventează Vama Veche.
• „Traseist” este folosit inclusiv pentru persoanele care își schimbă frecvent apartenența politică.

Întrebată după ce criterii ajunge un cuvânt să fie inclus în dicționar, lingvista a răspuns la minutul 4:42: „se ține cont de în primul rând de frecvență, de utilizarea în contexte diferite, de prezența în scris, pentru că dacă sunt îndeplinite aceste condiții, e normal ca în dicționar oamenii să găsească ceea ce folosesc și poate nu înțeleg foarte bine în viața de zi cu zi”