România primește 300 de milioane euro pentru proiecte de energie verde
Piața energiei din România fierbe. În timp ce giganți privați anunță investiții de miliarde de euro în parcuri eoliene și sisteme de stocare, Guvernul se pregătește să contracteze un împrumut de până la 300 de milioane de euro de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD). La prima vedere, pare un paradox: de ce se împrumută statul când sectorul privat este atât de activ? Răspunsul este mai complex și arată cum se reconfigurează întregul sistem energetic național.
Ce este, de fapt, împrumutul de 300 de milioane?
Să clarificăm un aspect esențial: acești bani nu vor finanța direct construcția unui parc fotovoltaic sau a unei eoliene anume. Împrumutul de la BIRD, parte a Grupului Băncii Mondiale, este un instrument special, numit „Program pe bază de rezultate” (PforR). Pe scurt, România nu primește banii pentru a-i cheltui pe facturi, ci pentru a bifa o serie de reforme și obiective strategice. Tragerile din împrumut se fac pe măsură ce statul demonstrează că a atins anumiți indicatori de performanță.
Programul, coordonat de Ministerul Energiei, se va întinde pe o perioadă de 5-7 ani. Scopul său este să sprijine acțiuni de reglementare care să faciliteze investițiile private, să modernizeze infrastructura națională de încălzire și răcire și să consolideze capacitatea ministerului de a gestiona schemele de ajutor de stat. Practic, statul se împrumută pentru a crea un cadru legislativ și administrativ capabil să gestioneze explozia de proiecte private din energie.
Cât ne costă? Condițiile BIRD sunt considerate competitive. Maturitatea creditului poate ajunge până la 20 de ani, iar dobânda este variabilă, legată de rata EURIBOR la șase luni, la care se adaugă o marjă. Pe lângă dobândă, există un comision inițial de 0,25% din valoarea totală și un comision de angajament de 0,25% pe an, aplicat sumei neutilizate. Pentru acest ultim comision, banca oferă o perioadă de grație de patru ani.
Unde se duc banii, concret?
Dacă împrumutul nu finanțează direct proiecte, el creează condițiile pentru ca acestea să se întâmple. Iar în România, sectorul privat a apăsat deja pedala de accelerație, investind sume uriașe în două direcții principale: stocarea energiei și producția din surse eoliene.
Bateriile gigantice, sau sistemele de stocare a energiei în baterii (BESS), sunt noua vedetă a sectorului. Acestea rezolvă cea mai mare problemă a energiei solare și eoliene: intermitența. Când soarele apune sau vântul nu bate, aceste baterii pot injecta energie în rețea. Piața românească a devenit una dintre cele mai active din Europa în ultimele 12 luni. Câteva exemple sunt colosale:
- Enery a obținut o finanțare de 460 de milioane de euro pentru un proiect hibrid solar și de stocare de 1 GWh la Ogrezeni, județul Giurgiu.
- Mass Group Holding din Iordania plănuiește investiții de 1 miliard de euro în 2,5 GW de capacitate de stocare în centrul țării.
- Metlen și PPC Group au format un parteneriat pentru a dezvolta 1,5 GW de proiecte BESS în România, Bulgaria și Italia.
- Eurowind Energy a început deja construcția unui sistem BESS la parcul său solar din Teiuș, proiect ce beneficiază de o finanțare de 21 de milioane de euro prin PNRR.
Acest boom este susținut de eliminarea „dublei taxări” a energiei stocate și de o schemă separată de sprijin, de 150 de milioane de euro, aprobată de Comisia Europeană prin Fondul pentru Modernizare.
„La Teiuș, construim o investiție care oferă valoare de sistem, flexibilitate și stabilitate pentru rețea, într-un moment în care integrarea energiei regenerabile depinde tot mai mult de capacitatea modernă de stocare”, a declarat Adrian Dobre, Country Manager la Eurowind Energy România.
Pe lângă stocare, energia eoliană cunoaște o nouă dezvoltare masivă. Compania portugheză Greenvolt a obținut finanțare pentru proiectul Ialomița Nord, care, cu cele 42 de turbine, va fi unul dintre cele mai mari parcuri eoliene din țară. Proiectul, parte a unei platforme mai mari de 506 MW, va fi vândut către gigantul Engie după finalizarea construcției, estimată pentru 2027. Energia produsă aici va fi vândută printr-un contract pentru diferență (CfD) pe 15 ani, un mecanism care asigură un preț stabil și predictibil.
Cum ne va afecta și ce urmează
Pe termen scurt, impactul direct asupra cetățeanului este invizibil. Împrumutul este o datorie publică, ce va fi rambursată din bugetul de stat în următoarele două decenii. Miza reală este însă pe termen mediu și lung. Dacă reformele susținute de acest împrumut vor fi implementate corect, beneficiile ar trebui să se vadă în stabilitatea sistemului energetic național.
O rețea electrică echilibrată de capacități mari de stocare înseamnă mai puține riscuri de pene de curent și o integrare mai bună a miilor de megawați de energie verde care se construiesc. Teoretic, o abundență de energie regenerabilă ar trebui să ducă la scăderea prețurilor pe piața angro, deși prețul final la consumator depinde de mulți alți factori, inclusiv taxele și tarifele de rețea.
Ce urmează? Negocierile dintre Guvern și BIRD vor stabili valoarea finală a împrumutului și indicatorii de performanță exacți. În paralel, șantierele private merg înainte. Proiecte precum cel al Engie de la Săcele ar trebui finalizate chiar în trimestrul al doilea din 2026, în timp ce marile parcuri eoliene, precum Ialomița Nord, au ca termen anii 2027-2028. România se află, Deci, în plină transformare energetică, iar împrumutul de 300 de milioane de euro este piesa statului în acest puzzle uriaș, dominat de capital privat.
