Schi tras de cai și viteze de 130 mph. 8 sporturi bizare uitate de Jocurile Olimpice
Jocurile Olimpice de iarnă de la Milano Cortina din 2026 vor aduce în atenția publicului sporturi precum curling sau bob, dar și discipline mai noi, ca schiul alpinism. Însă istoria competiției ascunde evenimente și mai neobișnuite, de la schiori trași de cai la balet pe zăpadă.
Înainte de Jocurile din 1992, programul olimpic includea așa-numitele „evenimente demonstrative”. Potrivit Business Insider, acestea permiteau atleților să își prezinte abilitățile fără a primi medalii oficiale, fiind adesea o modalitate de a celebra sporturi populare în țara gazdă sau de a testa discipline experimentale. Unele au rămas simple demonstrații, în timp ce altele au fost pentru scurt timp probe oficiale.
Patrula militară și pentatlonul de iarnă
Unul dintre cele mai vechi sporturi a fost patrula militară, o probă oficială în 1924 și demonstrativă în 1928, 1936 și 1948. Evenimentul combina schiul fond cu tirul cu pușca și era modelat după exercițiile militare alpine. Echipe de patru persoane, de obicei soldați activi, parcurgeau distanțe lungi pe teren montan și se opreau pentru probe de tir care puteau adăuga penalizări de timp. Treptat, patrula militară a fost rafinată și a evoluat în biatlonul modern, devenit sport olimpic oficial în 1960.
La Jocurile de la St. Moritz din 1948 a fost introdus, ca probă oficială, pentatlonul de iarnă. Acesta combina cinci discipline: schi fond, schi alpin, tir, scrimă și călărie. Formatul testa anduranța, viteza și precizia sportivilor, dar evenimentul a atras o participare internațională limitată și nu a mai fost organizat niciodată.
Baletul și viteza pe schiuri
Baletul pe schiuri, cunoscut ulterior ca acroski, a fost prezent ca sport demonstrativ în 1988 și 1992. Atleții executau pe pârtii line coregrafii pe muzică, incluzând piruete, sărituri și mișcări complexe ale picioarelor. Arbitrii notau precizia tehnică și expresivitatea artistică, similar patinajului artistic. În timp ce alte discipline din schiul acrobatic, precum movilele și săriturile, au devenit probe de medalie, baletul pe schiuri a fost eliminat după 1992.
La Jocurile de la Albertville din 1992 a fost prezentat și schiul de viteză. Era un test pur de viteză pe zăpadă, în care sportivii coborau o pantă abruptă și dreaptă într-o poziție aerodinamică, atingând viteze de până la 130 mph. Îngrijorările legate de siguranță și formatul său competitiv restrâns au împiedicat includerea sa permanentă în programul olimpic.
Tradiții locale: cai, câini și curse pe lac înghețat
O imagine spectaculoasă a fost oferită la St. Moritz în 1928, odată cu demonstrația de skijoring. Spre deosebire de versiunile moderne, proba olimpică implica un schior care se ținea de un călăreț ce ghida un cal în galop pe un lac înghețat. Deși a atras mulțimi mari, sportul a fost considerat mai mult o noutate decât o competiție internațională standardizată.
Patru ani mai târziu, la Jocurile de la Lake Placid din 1932, cursele cu sănii trase de câini au debutat ca eveniment demonstrativ. Proba a evidențiat cultura de iarnă din regiunea gazdă, dar participarea internațională limitată la acea vreme a împiedicat obținerea statutului olimpic complet.
Alternative la hochei și curling
La Oslo, în 1952, a fost prezentat bandy, un sport de echipă asemănător hocheiului, jucat pe un teren de gheață de dimensiunea unui teren de fotbal. Jucătorii folosesc crose curbate pentru a manevra o minge, nu un puc. Originar din nordul Europei, sportul a fost limitat de concentrarea sa regională puternică, în special în Scandinavia și părți ale Uniunii Sovietice.
Un alt sport, asemănător curlingului, este ice stock sport, prezentat ca demonstrație în 1936 și 1964. Acesta presupune alunecarea unor piese grele, numite „stock-uri”, pe gheață către o țintă. Popular în țări alpine precum Austria și Germania, asemănarea sa strânsă cu curlingul și relevanța geografică concentrată au împiedicat adăugarea sa permanentă în programul olimpic.
