Definiția restrictivă a șomajului lasă în afara statisticilor milioane de europeni care ar putea lucra. Cât de mare este subutilizarea forței de muncă în Uniunea Europeană și care sunt țările cu cele mai mari probleme?
Statistici oficiale vs. realitatea pieței muncii
În Uniunea Europeană, numărul celor care ar putea lucra este mult mai mare decât arată cifrele oficiale.
În al doilea trimestru din anul 2025, Eurostat a raportat 13,3 milioane de șomeri oficiali în UE, însă numărul real al persoanelor fără loc de muncă ajunge la 26,8 milioane. Această diferență apare deoarece definiția oficială a șomajului nu include toate categoriile de persoane fără un loc de muncă.
Care sunt aceste categorii de persoane fără loc de muncă?
-Persoane disponibile să lucreze, dar care nu caută activ un loc de muncă
-Angajați cu normă parțială care ar dori să lucreze mai mult
-Cei care caută un loc de muncă, dar nu pot începe imediat
Aceste trei grupuri, alături de șomerii oficiali, formează ceea ce specialiștii numesc „subutilizarea forței de muncă”.
În 2025, acest indicator a ajuns la 11,7% în UE, însă diferențele între țări sunt semnificative.
Țările cu cele mai ridicate rate ale subutilizării
Turcia are cea mai mare rată a subutilizării forței de muncă, cu 25,8%, urmată de Finlanda cu 19,5% și Suedia cu 18,8%. Spania se află și ea aproape de vârf, cu 18,6%. Bosnia și Herțegovina (17,1%), Franța (15,4%) și Italia (15%) înregistrează, de asemenea, valori ridicate.
La polul opus se află Polonia (5,1%), Slovenia (5,3%), Malta (5,4%) și Bulgaria (5,5%), toate având rate sub 6%.
Dintre cele mai mari economii ale Uniunii Europene, Germania are cea mai mică rată de subutilizare a forței de muncă (7,8%), fiind singura sub media europeană. Franța, Italia și Spania depășesc 15%.
Este important de menționat că datele pot varia ușor între țări din cauza rotunjirilor și ajustărilor sezoniere.
Cauzele diferențelor între țări
Dorothea Schmidt-Klau, șefa secției pentru ocupare și piețe de muncă din cadrul Organizației Internaționale a Muncii, a identificat patru cauze principale pentru aceste diferențe.
Lipsa încrederii în sistem
„Decenii de șomaj ridicat au creat impresia că a căuta un job este inutil. Când oamenii cred că nu au șanse să găsească ceva potrivit, renunță”, spune ea.
Sisteme de sprijin insuficiente
„Asta explică diferențele majore între țările nordice și cele sudice”, adaugă Schmidt-Klau. Lipsa serviciilor de îngrijire sau normele sociale restrictive îi țin pe mulți departe de piața muncii.
Lipsa locurilor de muncă de calitate
Mulți angajatori nu oferă posturi care să corespundă așteptărilor sau nevoilor celor care caută un loc de muncă.
Neconcordanța dintre calificări și cerințe
„Unii își dau seama prea târziu că abilitățile lor nu corespund cu cerințele firmelor. Asta îi face să renunțe”, subliniază expertul OIM.
Disponibili, dar fără să caute activ: cazul Turciei
Al doilea grup ca mărime în UE este format din persoanele disponibile să lucreze, dar care nu caută activ un loc de muncă. Procentul acestora variază semnificativ, de la 0,3% în Cehia la 12,3% în Turcia. În Turcia, această categorie depășește chiar și rata oficială a șomajului, care este de 8,6%.
Italia (6,6%) și Suedia (4,4%) au de asemenea procente ridicate. În schimb, Spania, deși are cel mai mare șomaj oficial din UE, are doar 2,8% persoane în această categorie.
Subutilizarea prin munca part-time
O altă cauză importantă a subutilizării forței de muncă este reprezentată de angajații care lucrează cu normă parțială, dar ar dori să muncească mai mult. Olanda (5,1%), Finlanda (4,8%) și Irlanda (4,7%) au cele mai mari procente. Elveția, Turcia și Spania depășesc și ele 4%.
Acest fenomen arată că multe persoane nu reușesc să găsească un loc de muncă cu normă întreagă, deși și-ar dori acest lucru.
Perspective pentru piața muncii europene
Datele Eurostat arată că în țări precum Olanda, Turcia, Irlanda și Elveția, șomajul oficial reprezintă doar o treime din totalul subutilizării forței de muncă. Aceasta subliniază cât de important este să analizăm indicatorii extinși, nu doar rata oficială a șomajului.
În viziunea sa, „Dacă vrem să înțelegem adevărata stare a pieței muncii, trebuie să privim dincolo de cifrele oficiale”, concluzionează Schmidt-Klau. Pe măsură ce demografia și tehnologia se schimbă rapid, monitorizarea acestor date va deveni și mai importantă în anii următori.
În viitor, politicile de ocupare a forței de muncă și investițiile în educație și formare vor juca un rol esențial pentru a reduce subutilizarea forței de muncă și pentru a oferi mai multe oportunități celor care doresc să muncească.
