Sprijinul american nu mai este automat pentru Europa. Ce schimbare reală se pregătește pentru România și flancul estic

Secretarul american de Război, Pete Hegseth, a anunțat joi, la reuniunea miniștrilor Apărării din NATO de la Bruxelles, că Pentagonul va face în următoarele șase luni o analiză completă a forțelor americane staționate în Europa. Mesajul politic care însoțește această evaluare este mai apăsat decât simpla revizuire a dispozitivului militar: Washingtonul cere ca statele europene să preia responsabilitatea principală pentru apărarea continentului.

Pe scurt, Statele Unite le spun aliaților că sprijinul american nu mai poate fi tratat ca automat și nelimitat. Washingtonul cere alocări de cel puțin 3,5% din PIB pentru apărare, peste pragul de 2% care a dominat ani la rând discuția din NATO, și anunță că va da prioritate cooperării cu țările care ating acest obiectiv. Pentru România, miza nu este doar bugetară, ci și politică: într-un moment în care se redistribuie sarcini și influență în Alianță, țările care nu țin pasul riscă să conteze mai puțin.

Semnalul cel mai sensibil privește chiar apărarea colectivă. Washingtonul și-a informat recent aliații că nu mai garantează furnizarea unor capacități esențiale dacă se activează Articolul 5 al NATO, adică clauza de apărare mutuală. Printre acestea sunt portavioane, avioane de realimentare în aer și anumite escadrile de luptă. Pentru statele de pe flancul estic, între care și România, asta înseamnă că planificarea de securitate trebuie făcută cu ipoteza unui sprijin american mai selectiv decât în anii trecuți.

SUA cere 3,5% din PIB pentru apărare, nu doar pragul de 2%

Pentru guvernele europene, noua țintă schimbă reperele. Dacă 2% din PIB era până acum pragul politic de referință în NATO, cerința de 3,5% ridică standardul cu 1,5 puncte procentuale. Iar administrația președintelui Donald Trump leagă explicit acest nivel de accesul la cooperare prioritară cu Statele Unite.

Hegseth a formulat avertismentul fără echivoc:

„Unele țări vor pica acest test, altele îl vor trece cu brio”

Datele publicate până acum nu arată care sunt statele ce ating deja 3,5% din PIB și nici ce plan concret are România pentru a ajunge la acest nivel. Nu a fost anunțat încă nici calendarul exact prin care Bucureștiul ar urma să își majoreze contribuția. Dar tocmai aici este presiunea practică: dacă SUA își reduc treptat aportul, golul nu va fi acoperit prin declarații politice, ci prin bugete, achiziții și capacitate militară efectivă.

Iar comparația de ansamblu explică de ce Washingtonul insistă. Anul trecut, SUA au cheltuit aproximativ 845 de miliarde de dolari pentru apărare, în timp ce toate celelalte state membre NATO au alocat împreună circa 559 de miliarde de dolari. Diferența este de aproape 286 de miliarde de dolari în favoarea Statelor Unite, deși vorbim despre o alianță cu mult mai mulți contributori europeni și nord-americani în afara SUA.

Revizuirea de șase luni vine cu o amenințare implicită pentru statele care rămân în urmă

Analiza anunțată la Bruxelles nu este prezentată ca un exercițiu tehnic izolat. Obiectivul declarat este să verifice dacă NATO avansează suficient de repede către un model în care europenii să ducă greul apărării pe continent. Acesta este cadrul în care administrația Trump promovează formula numită „NATO 3.0”, o Alianță cu contribuție americană mai redusă și implicare europeană mult mai mare.

Numai că detaliile de implementare nu au fost făcute publice. Nu este clar cum va fi structurat exact acest model și nici etapele sale. Datele disponibile arată doar direcția: mai puține garanții implicite din partea SUA, mai multă presiune asupra capitalelor europene și o selecție mai strictă a partenerilor considerați suficient de angajați.

Conform Adevarul, Hegseth a legat acest efort și de nevoia Statelor Unite de a păstra resurse suficiente pentru două teatre strategice în același timp, Europa și regiunea Indo-Pacific, unde rivalitatea cu China se intensifică. Cu alte cuvinte, resursele militare americane nu mai sunt gândite exclusiv pentru securitatea europeană.

Mesajul de la Bruxelles depășește bugetele și intră în zona de loialitate politică

Șeful Pentagonului a criticat și refuzul unor state europene de a permite forțelor americane folosirea bazelor și a coridoarelor aeriene pentru operațiunile împotriva Iranului. El a susținut că această decizie a pus în pericol militarii americani și a afectat capacitatea de reacție a Statelor Unite. Statele care au refuzat accesul nu au fost numite public în informațiile disponibile până acum.

Dar mesajul este limpede: pentru Washington, noua împărțire a sarcinilor din NATO nu ține doar de bani, ci și de disponibilitatea politică de a susține operațiunile americane. Asta complică poziția țărilor care încearcă să păstreze echilibrul între solidaritatea aliată și prudența diplomatică în dosare sensibile din afara Europei.

Hegseth a extins critica și spre agenda internă a guvernelor europene, susținând că accentul a fost mutat de la apărare către alte teme.

„În loc să investească în tancuri, avioane de luptă și sisteme de apărare aeriană, atenția s-a mutat spre egalitatea de gen, schimbările climatice și austeritatea în domeniul apărării”

Și această parte a discursului are o miză practică pentru state precum România. În noua logică americană, influența în Alianță nu va mai depinde doar de poziția geografică sau de discursul pro-atlantic, ci de cât poate livra efectiv fiecare stat în bani, infrastructură militară și sprijin operațional.

NATO încearcă să arate că Europa se mișcă, dar diferența față de SUA rămâne mare

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a subliniat la Bruxelles că statele europene și Canada au majorat anul trecut cheltuielile pentru apărare cu aproximativ 90 de miliarde de dolari, adică o creștere de aproape 20%. Este un avans consistent față de anul anterior, dar raportat la cele 845 de miliarde de dolari cheltuite doar de SUA, decalajul rămâne vizibil.

Iar Alianța a ținut să transmită și un semnal de continuitate strategică. Grupul de Planificare Nucleară al NATO a emis la reuniunea de la Bruxelles prima sa declarație oficială din ultimii 19 ani, reafirmând că forțele nucleare strategice ale Alianței sunt „garanția supremă” a securității statelor membre și convenind continuarea modernizării capacităților nucleare.

Pentru România, concluzia practică este că noua etapă din NATO se joacă simultan pe trei fronturi: buget, capacitate militară și credit politic în raport cu Washingtonul. Iar primul termen concret este chiar cel anunțat de Pentagon: evaluarea forțelor americane din Europa urmează să fie finalizată în următoarele șase luni.