SUA reduc de la 150 la 100 avioanele alocate NATO în Europa. Ce înseamnă planul pentru România și flancul estic

Statele Unite au transmis aliaților NATO, la începutul lunii iunie, un plan prin care reduc forțele puse la dispoziția operațiunilor din Europa, inclusiv aviație de luptă, avioane-cisternă, submarine și nave. Mișcarea vine în timp ce războiul din Ucraina continuă, iar flancul estic al Alianței, unde se află și România, depinde tocmai de viteza de reacție și de supravegherea militară în zona Mării Negre.

Dincolo de anunț, cea mai clară schimbare este la aviația de luptă: numărul aparatelor F-16 și F-15E disponibile pentru operațiunile NATO din Europa ar urma să scadă de la aproximativ 150 la 100. Asta înseamnă o reducere de circa o treime, adică cu 50 de aeronave mai puțin decât nivelul actual. În același pachet intră și reducerea aeronavelor de patrulare maritimă, plus retragerea tuturor celor opt avioane de realimentare în aer puse până acum la dispoziția aliaților europeni.

Miza pentru statele de pe flancul estic este directă. Mai puține avioane de luptă și dispariția temporară sau permanentă a sprijinului de realimentare în aer înseamnă o capacitate mai redusă de a menține patrule, de a urmări mișcările rusești și de a susține operațiuni la distanță mare. Pentru România, aflată la Marea Neagră și în vecinătatea războiului din Ucraina, presiunea nu se vede doar în termeni militari abstracți, ci în cât de repede pot fi mutate forțe, cât timp pot rămâne în misiune și cât de bine poate fi monitorizată zona.

Iar planul nu se oprește la aviație. Documentul american prevede redistribuirea unui submarin capabil să lanseze rachete, a unui portavion și a altor nave de război care participau la misiuni în Europa. Dosarul nu precizează ce nave intră în această categorie, iar un calendar exact pentru aplicarea măsurilor nu a fost comunicat public. Oficialii americani au sugerat doar că schimbările vor intra în vigoare în viitorul apropiat, mai rapid decât anticipau unele state europene.

România și Marea Neagră intră într-o zonă cu supraveghere mai dificilă

Reducerea prezenței americane ar putea afecta capacitatea NATO de a monitoriza activitatea militară a Rusiei și de a desfășura anumite operațiuni la mare distanță, notează New York Times. Pentru regiunea Mării Negre, unde Alianța discută deja consolidarea prezenței și accelerarea achizițiilor de drone, inclusiv în România, mesajul este că europenii ar putea fi nevoiți să acopere mai mult din golul lăsat de Washington.

Numai că problema nu este doar una de număr, ci și de tip de capabilitate retrasă. Cele opt avioane de realimentare în aer au un rol critic: ele extind raza de acțiune a avioanelor aliate și permit misiuni mai lungi. Fără ele, aceeași flotă rămasă în Europa poate face mai puțin decât ar sugera simpla comparație între 150 și 100 de avioane de luptă.

Comandamentul European al armatei americane a confirmat recent că analizează o reducere a angajamentelor militare în Europa. Potrivit Adevarul, documentul cu aceste intenții a ajuns deja la aliați la începutul lunii iunie, ceea ce mută discuția din zona speculațiilor în cea a pregătirilor concrete din interiorul NATO.

Presiunea se mută pe bugetele europene și pe ce cumpără armatele

Pentru guvernele europene, inclusiv pentru cel de la București, consecința politică este limpede: Washingtonul cere din nou o împărțire mai apăsată a costurilor de apărare. Dosarul nu oferă un impact financiar estimat pentru statele care ar trebui să compenseze retragerea americană. Dar direcția este clară: dacă SUA reduc platforme-cheie, europenii trebuie fie să cumpere mai mult, fie să schimbe mai repede prioritățile de achiziție.

Aici apare și a doua miză, mai puțin vizibilă publicului larg. NATO nu discută doar cât cheltuie fiecare stat, ci și pe ce anume. Italia, prin premierul Giorgia Meloni, a anunțat că va crește cheltuielile pentru apărare la 2,8% din PIB în 2026 și cere mutarea accentului de la platforme militare clasice spre tehnologii moderne, cum sunt dronele și infrastructura de date, invocând lecțiile războiului din Ucraina.

Dar o eventuală reducere americană a portavionului, submarinului și avioanelor de patrulare maritimă arată că dezbaterea nu este una teoretică. Europa ar putea ajunge să cumpere simultan și capabilități clasice, scumpe, și tehnologii noi pentru supraveghere și reacție rapidă. Asta ar încărca și mai mult bugetele naționale, într-un moment în care multe state încearcă deja să accelereze programele de înarmare.

Lipsește calendarul, iar tocmai asta complică răspunsul Alianței

Un punct sensibil pentru aliați este viteza. Dosarul arată că măsurile ar urma să fie aplicate mai repede decât anticipau unele state europene. Fără o dată-limită clară, guvernele și armatele trebuie să pregătească scenarii fără să știe exact cât timp au la dispoziție pentru a acoperi lipsurile.

Și reacția oficială a României sau a altor state europene cheie la acest plan nu apare, deocamdată, în documentarea disponibilă. Asta lasă deschisă o întrebare practică pentru următoarele reuniuni NATO: cine preia exact capabilitățile reduse de SUA și în ce ritm. În cazul Mării Negre, răspunsul contează imediat, pentru că acolo supravegherea, avertizarea timpurie și mobilitatea aeriană nu pot fi înlocuite ușor.

În paralel, mai multe state europene și-au accelerat programele de înarmare în ultimii ani, pe fondul războiului din Ucraina și al incertitudinilor privind sprijinul american, iar documentul transmis la începutul lunii iunie sugerează că această accelerare nu mai este doar o opțiune politică, ci o necesitate de planificare militară.