Trei brățări preistorice din aur, expuse în premieră la MNIR. Cum au fost recuperate dintr-un dosar clasat

Trei brățări preistorice din aur masiv, datate în epoca bronzului și considerate piese de patrimoniu de valoare inestimabilă, sunt expuse în premieră la Muzeul Național de Istorie din București, după ce au fost recuperate într-un dosar de trafic de artefacte clasat în 2022. Ancheta a vizat scoaterea lor din România și ajungerea lor în Belgia, iar procurorii susțin că un fost deputat român le-ar fi predat unui cetățean belgian.

În cifre, două dintre brățări au fost pregătite pentru o licitație în Monaco în 2020, cu o sumă de pornire estimată la 80.000-100.000 de euro, iar a treia a fost găsită ulterior la percheziții făcute la cetățeanul belgian. Față de valoarea de pornire anunțată atunci, miza pentru statul român este mai mare decât un simplu prejudiciu comercial: piesele sunt prezentate drept bunuri care țin de istoria și patrimoniul național, adică obiecte care, odată ieșite din țară, sunt greu de recuperat și imposibil de înlocuit.

Miza practică a cazului este dublă. Statul a recuperat obiectele și le-a readus în circuitul public, unde pot fi văzute și expertizate. Dar dosarul penal s-a închis fără condamnare, ceea ce înseamnă că recuperarea patrimoniului nu a fost însoțită și de stabilirea unei răspunderi penale pentru scoaterea ilegală din țară a acestor piese.

Brățările au fost identificate după o alertă, apoi legate de zăcămintele din Transilvania și Maramureș

Lanțul recuperării a pornit după ce o pasionată de artefacte a alertat Muzeul de Istorie. Specialiștii instituției au identificat brățările ca provenind de pe teritoriul României, iar expertizele au indicat o legătură cu zăcămintele de aur din Transilvania și Maramureș.

Corina Borș (arheolog expert și cercetător științific) a explicat că indiciile nu duceau spre vestul Europei, ci spre spațiul carpatic.

„Și de la bun început s-a observat că acele bunuri nu ar fi putut să provină din zona Flandrei și, de fapt, a vestului Europei, ci cu siguranță aveau legătură cu, să-i spunem, spațiul definit de Munții Carpați și zona Apusenilor și a regiunilor Crișana și Maramureș. Aurul avea o semnătură specifică zăcămintelor de aur din Transilvania și Maramureș, astfel încât a fost unul dintre argumentele majore că obiectele provin de pe teritoriul actual al României.”

Acest detaliu contează juridic și istoric. Dacă proveniența nu putea fi legată de România, recuperarea ar fi fost mai dificilă. Numai că, deși expertizele au sprijinit repatrierea, ele nu au dus și la o condamnare în dosarul penal.

Procurorii spun că fostul deputat a avut brățările și le-a predat cetățeanului belgian

Potrivit datelor prezentate în anchetă, obiectele ar fi fost scoase din țară de un fost deputat român, descris și ca om de afaceri prosper, apoi dăruite unui medic belgian în 2019. Varianta investigată de procurori era că brățările ar fi fost folosite ca presupusă monedă de schimb pentru arme de vânătoare de zeci de mii de euro. Tipul armelor și furnizorul acestora nu sunt precizate în informațiile publice disponibile până acum.

Ioan Șandru (procuror de caz) a rezumat elementele pe care anchetatorii le considerau certe.

„Ca și elemente de certitudine, este că a fost în posesia lor, le-a predat cetățeanului belgian, au fost scoase din țară.”

Fostul deputat, contactat telefonic, a negat că ar cunoaște cazul și a invocat conținutul dosarului: „Nici nu le-am văzut niciodată, nu știu despre ce e vorba. Scrie în dosar tot.”

Identitatea fostului deputat nu este precizată în datele publice citate până acum. Iar această absență lasă una dintre întrebările mari ale cazului fără răspuns complet: cine este exact persoana pe care anchetatorii spun că au făcut-o suspectă.

Licitația din Monaco a scos cazul la suprafață, dar ancheta s-a închis în același an cu ordinul european

Momentul care a făcut vizibil cazul a fost tentativa din 2020 de a scoate două dintre brățări la licitație în Monaco. Estimarea de pornire, 80.000-100.000 de euro, indică o valoare mare pe piața de artă, însă pentru patrimoniu comparația relevantă nu este cu un preț de vânzare, ci cu pierderea definitivă a unor obiecte unice pentru istoria locală.

Un ordin european de anchetă a fost emis în 2022. Dar în același an, dosarul s-a clasat, fără ca cineva să fie găsit vinovat. Conform Observatornews, clasarea a fost justificată prin efectul a două decizii ale Curții Constituționale privind prescripția și prin decesul cetățeanului belgian la care au fost găsite artefactele.

Ioan Șandru (procuror de caz) a explicat direct motivul pentru care acuzația de tăinuire nu a mai putut fi dusă mai departe.

„El a fost făcut suspect, dosarul este închis, a fost dată soluție de clasare pe aspectul acesta al învinuirii de tăinuire. Din cauza celor două decizii arhicunoscute pronunțate de Curtea Constituțională în materie de prescripție.”

Formularea procurorului arată limita practică a cazului: ancheta a strâns indicii și a permis recuperarea bunurilor, dar timpul procedural a închis calea unei soluții pe fond. Deși acest dosar penal s-a închis, amintim și cazul Coifului de la Coțofenești care s-a întors acasă. Dar nici traseul complet al brățărilor nu este explicat public, iar informațiile disponibile nu arată de ce procurorii nu au putut reconstrui integral circuitul pieselor din momentul ieșirii din țară până la tentativa de vânzare.

Ce rămâne după clasare este recuperarea pieselor și expunerea lor publică

Pentru public, rezultatul concret este că cele trei brățări pot fi văzute acum la Muzeul Național de Istorie din București, nu într-o colecție privată sau într-o licitație externă. Și asta schimbă miza dintr-un dosar penal închis într-o recuperare efectivă de patrimoniu.

Vizitatorii muzeului au surprins tocmai această diferență dintre valoarea istorică și traseul lor recent. Unul dintre ei a spus: „Sunt foarte frumoase, sunt puternic decorate, dar nu am avut timp să mă uit îndeaproape. Știu doar povestea. Povestea e destul de surprinzătoare pentru că au fost furate și duse în altă țară și apoi aduse înapoi.” Iar un alt vizitator a rezumat vechimea lor astfel: „E de dinaintea romanilor, înainte de civilizație, de fapt, și poți vedea că decorațiile sunt unice. E o poveste interesantă.”

Faptul care închide cazul, cel puțin pentru moment, este acesta: brățările sunt expuse la Muzeul Național de Istorie din București, iar dosarul penal în care au fost recuperate a fost clasat încă din 2022.