Tribunalul Militar București a achitat foștii șefi ai Jandarmeriei în dosarul 10 august
Tribunalul Militar București a decis luni, 15 iunie, achitarea foștilor șefi ai Jandarmeriei Române și a altor cadre judecate pentru intervenția împotriva protestatarilor din Piața Victoriei, București, la mitingul din 10 august 2018. Hotărârea vine după ani de anchetă și judecată, într-un dosar care a devenit unul dintre reperele memoriei politice recente.
În practică, miza imediată este termenul: faptele se prescriu în octombrie 2026, adică la câteva luni de la sentința de acum. Asta înseamnă că orice pas următor, dacă va exista, trebuie făcut într-un calendar strâns. Dacă decizia nu va fi atacată sau dacă o eventuală cale de atac nu schimbă soluția înainte de acel termen, dosarul se apropie de un punct din care răspunderea penală nu mai poate produce efecte.
Printre cei judecați s-au aflat Sebastian Cucoș, fost inspector general al Jandarmeriei Române, Cătălin Sindile, fost prim-adjunct al inspectorului general, și Laurențiu Cazan, fost adjunct al Jandarmeriei Capitalei. Procurorii îi acuzaseră de abuz în serviciu pentru felul în care au coordonat intervenția forțelor de ordine la protestul antiguvernamental din Piața Victoriei, București.
Pentru Sebastian Cucoș și Cătălin Sindile, procurorii ceruseră pedepse cu executare. Pentru Laurențiu Cazan, solicitarea fusese o pedeapsă cu suspendare. Diferența dintre cererile acuzării și soluția de achitare arată cât de mare era miza juridică: de la pedepse privative de libertate la lipsa oricărei condamnări.
Sentința de achitare a venit după o amânare decisă pe 11 iunie
Hotărârea nu a fost pronunțată la primul termen stabilit pentru soluție. Instanța a amânat decizia la termenul din 11 iunie, invocând nevoia de timp suplimentar pentru deliberare, iar soluția a fost anunțată luni, 15 iunie.
Numai că, până la publicarea motivării, lipsesc tocmai argumentele complete care explică de ce instanța a ales achitarea. Datele disponibile până acum indică soluția, nu și raționamentul detaliat al judecătorilor. Pentru cei care au reclamat violențele și pentru opinia publică, această motivare va conta aproape la fel de mult ca sentința însăși, fiindcă de acolo se va vedea cum a interpretat instanța probele și limitele răspunderii de comandă.
Dosarul avea o încărcătură publică aparte fiindcă privește una dintre cele mai ample manifestații antiguvernamentale din România postdecembristă. Intervenția Jandarmeriei din 10 august 2018 a generat atunci controverse și numeroase plângeri privind folosirea forței.
Volumul intervenției a fost cuantificat în sute de muniții iritant-lacrimogene
Potrivit rechizitoriului și expertizelor tehnice realizate de specialiști ai Ministerului Apărării Naționale, în timpul operațiunii din 10 august 2018 au fost folosite 63 de grenade de mână cu efect acustic, 489 de grenade lacrimogene și 316 cartușe cu efect iritant-lacrimogen. Cifra cea mai mare este cea a grenadelor lacrimogene, de aproape 8 ori peste numărul grenadelor cu efect acustic și cu 173 mai multe decât cartușele iritant-lacrimogene.
Conform documentelor din dosar, utilizarea acestor mijloace a provocat răni și arsuri unor participanți la protest, iar sute de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale. Adevarul notează că ancheta s-a sprijinit inclusiv pe aceste expertize tehnice atunci când a reconstituit amploarea intervenției din Piața Victoriei, București.
Pentru public, aici este una dintre mizele care depășesc cazul individual al inculpaților. O achitare într-un dosar construit pe o intervenție cu un asemenea volum de mijloace speciale și cu sute de persoane care au avut nevoie de îngrijiri medicale ridică inevitabil întrebări despre standardul de probă cerut pentru a stabili răspunderea penală a conducerii operative.
Dosarul a fost clasat inițial, apoi redeschis la cererea unei victime
Ancheta nu a mers liniar. Dosarul fusese inițial clasat, iar cercetările au fost reluate după ce redeschiderea lor a fost obținută în instanță de Ioan Crăciuneanu, una dintre persoanele care au reclamat violențele de la protest.
Și acest detaliu schimbă lectura sentinței de acum. Cazul nu a ajuns din nou în fața procurorilor și a instanței printr-o simplă decizie administrativă, ci după un demers judiciar al unei persoane care a contestat închiderea anchetei. Faptul că drumul de la clasare la redeschidere s-a încheiat, cel puțin în primă instanță, cu o achitare poate alimenta frustrarea celor care au reclamat abuzurile și au urmărit cazul timp de ani de zile.
Dar impactul nu se oprește la părțile din dosar. Decizia atinge două instituții care și-au consumat credibilitatea în această cauză: Jandarmeria, prin felul în care a intervenit în 2018, și sistemul judiciar, prin timpul lung până la o soluție pronunțată cu doar câteva luni înainte de prescripție.
Apelul devine ultima șansă procedurală de a schimba soluția
În acest moment, miza practică este apelul. Informațiile disponibile până acum nu arată încă dacă procurorii sau părțile vătămate vor ataca sentința de achitare. Dacă va fi declarat, apelul devine ultima șansă procedurală de a schimba soluția înainte de octombrie 2026.
Dacă nu va exista apel sau dacă instanța superioară va menține achitarea, dosarul se va închide pe această soluție. Iar dacă judecarea unei căi de atac se va apropia prea mult de termenul din octombrie 2026, prescripția va deveni ea însăși un factor decisiv în dosar, indiferent de încărcătura publică a cazului.
Faptul cert de acum este calendarul: sentința de achitare a fost pronunțată luni, 15 iunie, iar termenul de prescriere a faptelor este în octombrie 2026.
