Ultimele cuvinte ale lui Lucescu Nu pot pleca laș visul său la 80 de ani
„Trebuie să credem în șansa noastră de a ne califica”, spunea Mircea Lucescu în ultimul interviu acordat presei, publicat de The Guardian pe 25 martie. Antrenorul, care s-a stins din viață pe 7 aprilie la 80 de ani, a vorbit despre lupta cu boala, datoria față de fotbalul românesc și visul de a duce naționala la Cupa Mondială.
Interviul a apărut cu doar câteva zile înainte de meciul de baraj cu Turcia și cu mai puțin de două săptămâni înainte de decesul său.
Materialul, semnat de jurnalistul român Emanuel Roșu pentru publicația britanică, a fost titrat premonitoriu: „Nu pot să plec ca un laș: Mircea Lucescu vorbește despre boală și visul său de a ajunge la Cupa Mondială la 80 de ani”. În discuție, Lucescu a recunoscut că starea sa de sănătate nu era bună, dar a explicat de ce a refuzat să se retragă. El a ales să nu dezvăluie problemele medicale de teamă că ar fi devenit subiectul principal în presă.
„Nu pot pleca ca un laș”
Întrebat direct despre starea sa, „Il Luce” a explicat că a primit acordul medicilor pentru a continua și că a simțit că are o misiune de îndeplinit. Federația nu avea o soluție de înlocuire, iar el nu a putut abandona echipa într-un moment cheie.
„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ceea ce trebuia să fac pentru România. Am vorbit cu federația și mi-au spus că nu pot găsi o soluție la această situație. Nu sunt în cea mai bună formă, așa că m-aș fi retras dacă ar fi existat o altă opțiune. Dar insist: nu pot pleca ca un laș”, a declarat Lucescu pentru The Guardian.
Și revenirea sa pe banca tehnică în 2024 a fost pusă tot sub semnul datoriei. După o carieră la cluburi uriașe precum Inter, Galatasaray, Besiktas, Zenit, Șahtior Donețk și Dinamo Kiev, Lucescu a simțit că trebuie să ofere ceva înapoi fotbalului care l-a format. „Am simțit că era de datoria mea să preiau conducerea echipei. Nu era doar o responsabilitate uriașă. Era datoria mea pentru tot ce mi-a oferit fotbalul românesc de-a lungul timpului. Nu a fost niciodată vorba de bani, niciodată de o altă medalie. Am destule trofee”, a mai spus antrenorul.
Amintiri de la Mondialul din ’70
În cadrul interviului, Mircea Lucescu și-a amintit de perioada în care a fost jucător și căpitan al României la Cupa Mondială din Mexic, în 1970. Atunci, tricolorii au înfruntat Brazilia lui Pelé și Anglia, campioana en titre. Deși au învins Cehoslovacia cu 2-1, au pierdut la limită cu marile puteri.
„Am obținut niște rezultate extraordinare când am jucat fotbalul nostru. Știam puține lucruri despre ce se întâmpla în jurul nostru; veneam dintr-un regim comunist închis”, povestea Lucescu.
El a explicat că stilul bazat pe pase a fost cheia acelor performanțe. „Am încercat să arătăm stilul nostru de joc: știam să pasăm bine și ne-am folosit de asta pentru a contracara forța adversarilor noștri. După 1970, lucrurile s-au schimbat în echipa națională și ne-am pierdut identitatea”.
Un deceniu mai târziu, a preluat pentru prima dată naționala ca antrenor, ducând-o la Euro 1984. „Când am construit echipa națională, acum mai bine de 40 de ani, mi-am dorit ca tinerii jucători să fie dornici să joace pentru România. Am vrut să le insuflu încredere în sine – asta duce la performanță”, a mai spus el.
Ultimul vis: calificarea
Înaintea meciului cu Turcia, programat pe 26 martie, Lucescu era perfect conștient de presiunea care îi aștepta pe jucători. Cunoștea fotbalul turc și anticipa o atmosferă ostilă.
„Vom juca într-o atmosferă imposibilă. Va trebui să le explic băieților mei, celor care nu au jucat în Turcia, ce îi așteaptă”, spunea selecționerul.
Mai exact, el căuta jucători capabili să treacă peste orice obstacol emoțional. „Am nevoie de jucători care vin și își pun tot sufletul pe teren. Totul începe în creierul tău. Îți stabilești în creier condițiile pentru succes sau eșec”.
Gândul final al lui Mircea Lucescu a fost legat de impactul pe care o calificare l-ar avea pentru țară, nu pentru el. „Sper ca jucătorii mei să trateze acest meci ca pe un moment care marchează un înainte și un după. Poate defini o generație. Ar fi o realizare extraordinară să ajungem la Cupa Mondială. Nu pentru mine, ci pentru România”.
Mircea Lucescu a murit pe 7 aprilie, după ce a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență București timp de peste o săptămână. El a ajuns la spital după ce a leșinat în cantonamentul naționalei, înaintea plecării spre Slovacia. Antrenorul va fi înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Bellu, iar un priveghi deschis publicului va fi organizat la Arena Națională.
