Un studiu pe 5000 de oameni arată că părinții nu sunt mai fericiți decât cei fără copii

O cercetare amplă, publicată în revista „Evolutionary Psychology”, contrazice una dintre cele mai răspândite convingeri sociale. A deveni părinte nu aduce o creștere semnificativă a emoțiilor pozitive pe termen lung, iar nivelurile de fericire și satisfacție în viață sunt, în mare parte, similare între persoanele cu copii și cele fără. Studiul arată că diferențele dintre cele două categorii sunt minime, însă evidențiază un alt efect, mai puțin discutat, scăderea satisfacției în relația de cuplu.

O analiză pe 10 țări

Analiza s-a bazat pe datele colectate de la peste 5.000 de persoane din 10 țări, inclusiv din Marea Britanie. Dintre participanții la studiu, aproximativ 38,5% aveau copii. Aceștia au fost rugați să completeze chestionare special concepute pentru a evalua două tipuri distincte de bunăstare. Prima, denumită „hedonică”, măsoară emoțiile de zi cu zi, precum fericirea, tristețea sau singurătatea. A doua, cea „eudaimonică”, se concentrează pe sentimentul de sens și scop în viață, oferind o imagine mai profundă asupra împlinirii personale.

Rezultate similare între părinți și non-părinți

Rezultatele au arătat că părinții nu sunt, în general, mai fericiți decât persoanele care nu au copii. Nivelul general de satisfacție cu viața s-a dovedit a fi aproape identic pentru ambele grupuri. Cercetătorii explică faptul că unele studii mai vechi, care sugerau o legătură pozitivă între copii și fericire, ar putea avea o altă explicație, anume statutul relațional. Persoanele care se află deja într-o relație stabilă sunt, în general, mai echilibrate emoțional și, în același timp, mai predispuse să aibă copii, ceea ce ar fi putut influența rezultatele anterioare.

RecomandăriUn studiu pe 14.000 de oameni arată la ce vârstă devenim bătrâni

Există totuși câteva nuanțe. Datele indică faptul că femeile cu copii au raportat un sentiment ușor mai puternic de „scop în viață”, deși diferența față de femeile fără copii nu este considerată mare de către autori.

Satisfacția în cuplu, principala victimă

Cel mai clar efect negativ identificat de studiu este tendința de scădere a satisfacției în relația de cuplu după apariția copiilor. Specialiștii atribuie acest fenomen unui cumul de factori, printre care presiunea financiară suplimentară, lipsa timpului petrecut în doi și stresul general asociat cu responsabilitățile creșterii unui copil. Aceste provocări pot eroda calitatea interacțiunilor dintre parteneri. „Parenthood exercită două influențe opuse asupra cuplului: una pozitivă, legată de apropiere și cooperare, și una negativă, cauzată de stres și responsabilități”, arată autorii studiului.

Bucurii intense, dar de scurtă durată

Cercetătorii nu neagă existența bucuriilor în viața de părinte. Din contră, aceștia subliniază că momentele importante, cum ar fi reușitele școlare sau personale ale copiilor, pot genera emoții pozitive intense. Problema identificată este că aceste stări sunt, prin natura lor, de scurtă durată. Ele nu contribuie la o creștere constantă și permanentă a nivelului general de fericire, care tinde să revină la o valoare de bază după trecerea evenimentului.

RecomandăriStudiu pe 74.000 de oameni – apa sărată crește riscul de hipertensiune cu 26%

Într-o societate ca cea din România, unde modelul familial este profund înrădăcinat cultural și adesea prezentat ca sursă principală de împlinire, rezultatele acestui studiu oferă o perspectivă necesară și realistă. Implicațiile nu vizează descurajarea deciziei de a avea copii, ci mai degrabă calibrarea corectă a așteptărilor. Viitorii părinți pot înțelege mai bine că fericirea nu este un rezultat automat, ci o construcție care trebuie întreținută activ, mai ales în dinamica de cuplu, care este supusă unor noi presiuni.

Concluzia studiului este clară: a avea copii poate aduce satisfacții importante, dar nu garantează o stare permanentă de bine. Pentru cei care își doresc copii, mesajul specialiștilor este unul pragmatic. Viața de părinte vine cu multe recompense, dar și cu provocări semnificative, iar așteptările legate de fericire ar trebui ajustate în consecință pentru a evita dezamăgirile.