luni, 20 aprilie 2026

Caută în Jurnalul Național

Timp Liber

Virgil Ianțu critică dur părinții după un banchet cu manele la clasa a VIII-a

Nicoleta Oprea · 20 aprilie 2026 · Actualizat: 11:30
Virgil Ianțu

Cunoscutul artist Virgil Ianțu a publicat un mesaj extrem de critic la adresa părinților, după ce a vizionat o filmare de la un banchet de clasa a VIII-a. În imagini, mai mulți copii cântă și dansează pe manele cu versuri explicite, un comportament pe care Ianțu îl consideră un eșec al adulților.

Reacția sa a venit în urma unui video în care elevii fredonau versuri precum „Gentuța de la Chanel are cel mai scump… Bagă, bagă, bagă… Babulina Capucina se mișcă ca-n Argentina, … și cu forme ca latina”.

„Copiii noștri nu mai sunt copii și noi privim o filmare ca asta, unii cu zâmbetul pe buze, alții cu o lacrimi în ochi”, a scris artistul. El a ținut să precizeze că este vorba despre copii, nu de tineri rebeli. „Filmarea în cauză e facuta la un banchet de clasa a VIII-a. COPII. Nu adolescenți rebeli, nu tineri „cu experiență”, ci copii. În jurul unei cântărețe, cântând cu foc o manea cu un conținut care nu lasă loc de interpretări: sexualitate explicită, atitudini de adult, unduiri de solduri la fete de nici 12 ani unele din ele, gesturi copiate fără filtru.”

Ionuț Cristache a fost înlocuit cu Virgil Ianțu
RecomandariIonuț Cristache a fost înlocuit cu Virgil Ianțu

Și, inevitabil, apare întrebarea: unde sunt părinții?, a continuat Ianțu.

Normalizarea, un preț plătit de copii

Virgil Ianțu, cunoscut pentru emisiunile dedicate inclusiv copiilor, consideră că problema reală este normalizarea unor astfel de situații. El respinge scuza des întâlnită că „așa e generația”, argumentând că generațiile sunt modelate de adulți. „Ne place să spunem că „așa e generația”,  dar generația nu apare din neant, ea este crescută, educată, modelată. Dacă la 14-15 ani copilul cântă despre lucruri pe care ar trebui abia să le descopere, atunci cineva i-a spus, direct sau indirect, că e în regulă si poate că exact acolo e problema reală: NORMALIZAREA.”

Artistul crede că părinții fac acest compromis din teama de a nu părea demodați sau din dorința de a fi mai degrabă prieteni, decât părinți pentru copiii lor.

Horoscop 20-26 aprilie Leii au parte de fericire iar Fecioarele de bani
RecomandariHoroscop 20-26 aprilie Leii au parte de fericire iar Fecioarele de bani

„Normalizăm pentru că ne temem să punem limite, acele limite care, paradoxal, oferă siguranță. Doar ca, din păcate, EXISTĂ UN PREȚ”, a avertizat el.

Acest preț este plătit chiar de copii. Fetele care acum dansează fără să înțeleagă complet mesajul vor crește crezând că acesta este firescul, iar „băieții de lângă ele învață, fără să-și dea seama, CUM SĂ PRIVEASCĂ O FEMEIE. Nu din cărți, nu din filme, nu din modele sănătoase, ci dintr-o scenă de banchet”, a mai scris Ianțu.

„Ce model oferim?”

Miza discuției, spune artistul, este legată de modelele pe care adulții le oferă celor mici. El a demontat și argumentul conform căruia toată lumea ascultă manele la petreceri. „Asta e, de fapt, miza: CE MODEL OFERIM. Și nu-mi spuneți, vă rog, automatismul că toată lumea ascultă manele la petreceri. NU, nu toată lumea o face și NU, nu cu părinții de mână, NU la 12 ani, NU acestea sunt mesajele sanatoase pentru un copil în formare.”

Teoria japoneză care îți decide personalitatea după grupa sanguină
RecomandariTeoria japoneză care îți decide personalitatea după grupa sanguină

Or, cel mai grav aspect subliniat de Virgil Ianțu este că părinții nu doar că erau absenți din procesul de îndrumare, ci erau chiar prezenți la eveniment.

Aceștia validau comportamentul copiilor. „Pentru că acolo e mai mult, părinții sunt lângă, validează, aprobă, zâmbesc fericiți uitându-se la ei cum se distrează”, a arătat el.

Ianțu și-a încheiat mesajul cu o reflecție amară despre pierderea copilăriei. „Nu putem controla tot ce văd copiii noștri, internetul e acolo, tentațiile sunt peste tot, dar putem controla ce validăm. Putem spune: „NU AICI, NU ACUM!”. Chiar nu mai putem păstra acel spațiu spațiu în care copilăria să existe? Pentru că, dacă o pierd prea devreme, ei nu o mai recuperează niciodată și atunci, poate că întrebarea nu e „cum am ajuns aici?”, ci mai degrabă, când am încetat să mai fim adulții din cameră?”