192.000 de români au nevoie de îngrijire paliativă. Statul acoperă doar 18% din necesar

Pacienții aflați în stadiu terminal și familiile lor suportă golul lăsat de sistem. Exact în momentul cel mai greu. În România, 192.000 de persoane au nevoie de îngrijire paliativă, însă serviciile acoperite de stat ajung la doar 18% din necesar.
Ce înseamnă 18%? Înseamnă că patru din cinci pacienți rămân pe dinafară. Consecința imediată este întoarcerea acasă, cu îngrijirea mutată pe umerii familiei.
Miza nu este doar despre sistemul sanitar. Este despre cum sunt tratați aproape 200.000 de pacienți pe an la finalul vieții. Când statul acoperă doar o parte mică din necesar, suferința pacientului și costul îngrijirii se transferă către familie. Atât emoțional, cât și financiar.
Replica primită de multe familii din sistemul medical rezumă eșecul: „Nu se mai poate face nimic, luați-l acasă”. În practică, asta înseamnă că îngrijirea zilnică, controlul durerii și sprijinul nu mai vin dintr-un serviciu public. Trebuie improvizate acasă.
Subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate
Subfinanțarea îngrijirii paliative este o problemă cronică în sistemul de sănătate din România. Diferența dintre nevoia reală și ce plătește statul este preluată parțial de organizații non-guvernamentale și fundații, precum Hospice Casa Speranței. Resursele lor sunt însă limitate.
Au existat dezbateri publice. Și discuții legislative pentru includerea completă a acestor servicii în pachetul de bază. Totuși, progresele au fost lente. Întârzierea se vede direct în procentul de acoperire: 18% pentru un necesar de 192.000 de persoane.
Accesul limitat la servicii medicale esențiale
Potrivit Antena3, o frază sintetizează tensiunea din jurul accesului la aceste servicii:
„Nu stabilești tu cine este demn sau nu să primească îngrijire. Asta e meseria.”
Declarația este atribuită de Antena 3 unei surse neprecizate.
Pentru un pacient care are nevoie de îngrijire paliativă, datele nu schimbă nimic. Nu de mâine. Dacă nu intră în cei 18% acoperiți de stat, îngrijirea lui depinde de familie. Sau de puținele soluții oferite de organizațiile care încearcă să acopere lipsa sistemului public.













