800 de milioane de dolari de la SUA pentru Programul Alimentar Mondial. De ce ONU avertizează că foametea se agravează

Programul Alimentar Mondial al ONU a primit o contribuție de 800 de milioane de dolari din partea Statelor Unite, bani destinați operațiunilor de urgență pentru cele mai vulnerabile populații din cel puțin 37 de țări. Potrivit datelor anunțate miercuri, suma, echivalentă cu aproximativ 695 de milioane de euro, ar putea ajunge la peste 38 de milioane de persoane afectate de insecuritate alimentară severă.

Dincolo de anunț, diferența dintre nevoi și resurse rămâne foarte mare. WFP estimează că are nevoie de aproximativ 13 miliarde de dolari pentru a sprijini 110 milioane de persoane aflate în situații critice în acest an, ceea ce înseamnă că donația americană acoperă doar o parte din necesar. Iar comparația cu anii anteriori arată presiunea financiară: organizația a beneficiat de contribuții de aproximativ 10 miliarde de dolari în 2024, însă anul trecut finanțarea totală a scăzut la circa 6 miliarde de dolari, cu 4 miliarde mai puțin.

Miza nu ține doar de bilanțul unei agenții ONU. Când finanțarea scade, primele efecte se văd în cantitatea de alimente distribuite, în ritmul livrărilor și în capacitatea de a ajunge în zone de război sau în regiuni lovite de secetă și inundații. Pentru statele deja fragile, asta înseamnă presiune socială suplimentară, migrație și costuri mai mari pentru intervenții ulterioare.

ONU avertizează că foametea se va agrava până în noiembrie 2026

Într-un raport comun publicat miercuri, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și WFP avertizează că situația alimentară se va deteriora semnificativ între lunile iunie și noiembrie 2026. Aproximativ 266 de milioane de oameni se confruntă deja cu niveluri ridicate de insecuritate alimentară acută, adică de peste două ori mai mulți decât cei 110 milioane pentru care WFP spune că încearcă să asigure sprijin critic în acest an.

Cele mai grave situații de risc de foamete sunt în Sudan, Sudanul de Sud, Yemen și teritoriile palestiniene. Numai că lista zonelor aflate sub presiune s-a extins: Nigeria și Somalia au fost adăugate recent printre regiunile de maximă preocupare, pe fondul agravării conflictelor și al deteriorării condițiilor economice.

Acest tablou explică de ce noua contribuție americană este tratată de ONU ca un ajutor de urgență, nu ca o soluție suficientă. Fondurile pot susține intervenții imediate, dar nu închid deficitul de finanțare și nici nu schimbă cauzele care împing tot mai mulți oameni spre foamete.

Conflictele și șocurile economice lovesc mai tare decât poate ține pasul finanțarea

Carl Skau, director executiv interimar al WFP, a explicat că momentul este critic tocmai fiindcă nevoile cresc mai repede decât banii disponibili. Potrivit Mediafax, oficialul ONU a legat direct noua finanțare de accelerarea crizelor umanitare.

„Finanțarea vine într-un moment critic, în care nevoile umanitare cresc mai rapid decât resursele disponibile.”

Principalele cauze indicate de ONU sunt conflictele armate, violențele, șocurile economice, reducerea finanțării umanitare și efectele fenomenului climatic El Niño, care ar putea provoca secete severe și inundații. Pentru publicul larg, asta înseamnă că problema nu este doar lipsa de hrană, ci și incapacitatea de a o transporta, cumpăra sau distribui în siguranță.

Dar criza s-a complicat și mai mult din cauza războiului dintre Iran și Israel. Datele publicate arată că acest conflict a afectat suplimentar operațiunile umanitare, prin creșterea costurilor de transport și prin dificultăți logistice pentru livrarea ajutoarelor. Nu a fost anunțat încă un impact detaliat, pe regiuni sau pe categorii de costuri, însă mesajul ONU este clar: chiar și atunci când există bani, livrarea efectivă a ajutorului devine mai scumpă și mai lentă.

Ce se știe despre bani și ce lipsește încă din explicația oficială

Contribuția de 800 de milioane de dolari este una mare în termeni absoluți, dar raportată la necesarul total de 13 miliarde de dolari rămâne limitată. Față de finanțarea totală de circa 6 miliarde de dolari înregistrată anul trecut, suma americană reprezintă o injecție importantă, însă nu recuperează singură reculul de 4 miliarde de dolari față de nivelul de aproximativ 10 miliarde de dolari din 2024.

Și mai există o necunoscută relevantă pentru evaluarea efectului concret: nu au fost precizate cele 37 de țări către care vor fi direcționate fondurile și nici distribuția exactă a celor 13 miliarde de dolari necesare WFP pe tipuri de cheltuieli, cum ar fi alimentele, transportul sau personalul. Lipsesc, până acum, și detalii despre eventuale planuri internaționale mai ample pentru acoperirea deficitului de finanțare.

Carl Skau a avertizat că fereastra de intervenție se închide rapid, iar raportul ONU indică o degradare accelerată în următoarele luni.

„Avertismentele din acest raport nu pot fi ignorate. Fără intervenții rapide și finanțare suplimentară, milioane de persoane riscă să se confrunte cu niveluri și mai grave de foamete în lunile următoare.”

Faptul concret care urmează este deja fixat de ONU în calendarul său de risc: perioada iunie-noiembrie 2026, interval în care FAO și WFP spun că situația alimentară globală se va deteriora semnificativ.