Adevarul ascuns despre cel mai sangeros criminal roman. Cifrele reale din dosarul lui Berila

Dosarul penal al celui mai invocat criminal în serie din România interbelică arată o realitate judiciară diferită de folclorul urban. Andrei Berilă, născut în 1909 în județul Olt, a fost condamnat definitiv pentru șapte crime și o tentativă de omor, nu pentru douăzeci de asasinate cum susține mitul popular.

Cazul său expune vulnerabilitățile majore ale sistemului polițienesc de la acea vreme. Lipsa unei evidențe centralizate a identităților a permis unui recidivist evadat să traverseze țara și să ucidă repetat, profitând de lacunele procedurale și de lipsa de comunicare dintre autorități.

Înainte de a recurge la crimă, Berilă acumulase deja un cazier bogat. La doar 17 ani primise prima condamnare pentru furt, urmată de alte pedepse scurte și șapte dosare aflate în cercetare la Parchet.

RecomandariS-a aflat adevarul despre bugetul CFR. Decizia care vizeaza milioane de calatori români

Prima crima și bresele de securitate

Și totuși, escaladarea violenței a început în ianuarie 1936, printr-o tâlhărie la o cârciumă din cartierul bucureștean Dudești. Numai că adevăratul salt infracțional s-a produs câteva luni mai târziu, la Craiova. Acolo, pe 20 mai 1936, a ucis un geambaș de cai pentru a-i fura suma de 80.000 de lei.

Cum a fost posibil ca un individ cercetat în atâtea rânduri să scape? prin neglijența crasă a autorităților. Pe 16 iulie 1936, adus pentru audieri la Palatul de Justiție din Craiova, Berilă a evadat pur și simplu pe fereastra unui birou de instrucție (profitând de aglomerație și de neatenția gardienilor).

Masacrul de la Galați și identitatea falsa

Așa cum reiese dintr-o amplă reconstituire istorică publicată de Libertatea, criminalul a profitat din plin de lipsa de coordonare dintre secțiile de poliție județene. Ajuns la Galați în octombrie 1936, s-a angajat ca panacotar la brutăria lui Mihail Mandanis, sub numele fals de Alexandru Manoliu (susținând că și-a pierdut actele).

RecomandariAlertă globală după trei morți pe un vas de croazieră. Adevărul despre cele 15 cazuri din România

Cifrele din dosar sunt clare.

În noaptea de 29 spre 30 octombrie, planul său premeditat a culminat cu uciderea a șase persoane, inclusiv a unui adolescent de 17 ani. A folosit succesiv un topor, un vătrai și o sticlă de sifon. Scopul a fost exclusiv jaful, vizând seiful patronului în care se presupunea că există o avere uriașă.

Profilul psihologic din arhivele instanței

Dincolo de brutalitatea faptelor, declarațiile consemnate de procurori conturează un profil atipic. Berilă nu manifesta nicio remușcare față de victimele umane, dar afișa o sensibilitate bizară față de animale.

„Nu-s în stare să omor vreo pasăre, dar dacă aş vedea pe cineva că omoară o pasăre, l-aş sugruma într-o clipă.” – Andrei Berilă, condamnat

Iar atitudinea sa în fața anchetatorilor sfida orice procedură de recunoaștere a vinovăției cu circumstanțe atenuante. Întrebat de un polițist dacă regretă faptele, a răspuns senin: „Ei, asta-i! Am făcut-o, am făcut-o! Să vedem cât o să-mi dea închisoare…”. Mai mult, a explicat mecanismul său mental în fața procurorului: „Sunt repede la mânie şi nu gândesc mult. Nu e greu să omori pe cineva, numai să nu te gândeşti, după asta”.

RecomandariAdevărul despre rezervele de gaze ale României. Ce cantități au rămas în depozite după iarnă

Rămâne neclar cum ar fi evoluat acest dosar dacă legislația privind regimul identității și evidența populației ar fi fost aplicată riguros. Documentele de arhivă atestă incapacitatea cronică a statului interbelic de a izola un individ periculos înainte ca acesta să lase în urmă șapte victime.