Misiunea Băncii Mondiale ar trebui să fie de a eradica sărăcia extremă și de a promova o prosperitate comună și durabilă. Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, banca a făcut mai mult pentru a consolida sărăcia și nedreptatea decât orice altă instituție globală, inclusiv prin condițiile pe care le impune națiunilor sărace care au nevoie de împrumuturile sale.
Unul dintre motivele eșecului Băncii Mondiale este structura sa arhaică de guvernare, înființată după al Doilea Război Mondial, într-o perioadă în care majoritatea națiunilor africane și asiatice nu și-au atins independența și, prin urmare, nu aveau voce suverană. Un alt motiv este că conducerea sa nu este recrutată printr-un proces global deschis, ci mai degrabă printr-un „acord de gentleman” patriarhal care permite președintelui Statelor Unite să numească unilateral președintele băncii.
Fiecare dintre cei 12 președinți cu normă întreagă ai Băncii Mondiale până în prezent a fost un bărbat, cetățean american.
Acest aranjament ilegitim este ceva ce ActionAid, o federație globală care sprijină peste 15 milioane de oameni din aproape 40 de țări pentru a trăi o viață demnă, fără sărăcie și opresiune, a fost o provocare, împreună cu alții, în ultimul deceniu.
Săptămâna aceasta am început noul meu rol de secretar general al ActionAid. Aplicarea pentru acest job a implicat un proces intens care a durat câteva luni, dar a fost ceea ce trebuia să fie – transparent și riguros.
Este o onoare, precum și o responsabilitate importantă să fii primul ugandez, primul african, care a servit ca secretar general permanent al ActionAid. În comparație, recrutarea unui nou președinte pentru Banca Mondială este opac și efectiv limitată la cetățenii americani.
Acest tipar pare să continue, președintele american Joe Biden numind unilateral fostul CEO Mastercard Ajay Banga pentru postul de următor președinte al băncii. Îi fac apel la Biden să se încadreze cu secolul 21 și să se asigure că următorul lider al Băncii Mondiale este cu adevărat cea mai bună persoană pentru acest post. Nominalizarea sa, din păcate, este profund nepotrivită, având în vedere importanța uriașă a acestui rol în lume.
Credibilitatea lui Banga de a face schimbările necesare la Banca Mondială este compromisă fatal de lipsa de legitimitate a numirii sale. Cum poate el să-și propună o nouă viziune îndrăzneață pentru a provoca și transforma puterea atunci când propria sa putere de președinte provine dintr-un proces distorsionat? Banga este un executiv de private equity fără experiență în serviciul public. Într-adevăr, mediul său corporativ reflectă tipul de hipercapitalism care conduce la inegalități și distruge climatul, care este tot ce ar trebui să se opună Banca Mondială dacă dorește cu adevărat să pună capăt sărăciei globale.
Banca Mondială are nevoie urgentă de o nouă gândire dacă vrea să-și îndeplinească presupusa misiune. Pentru început, avem nevoie de un președinte al Băncii Mondiale care să se îndepărteze definitiv de negarea climatică a actualului președinte, David Malpass. Dar într-un moment în care avem nevoie de Banca Mondială pentru a face față industriei combustibililor fosili, instituția este încă ocupată cu finanțarea combustibililor fosili.
De asemenea, avem nevoie de cineva care să recunoască faptul că datoria climatică a Nordului Global nu poate fi plătită țărilor profund afectate de criza climatică sub formă de împrumuturi care vor duce la o îndatorare suplimentară. Cu toate acestea, propunerile de finanțare pentru schimbările climatice care se așteaptă să fie discutate la reuniunile Băncii Mondiale din aprilie se concentrează tocmai pe o extindere masivă a împrumuturilor, nu a granturilor.
Este timpul ca Banca Mondială să recunoască amploarea crizei globale a datoriilor – și să recunoască faptul că datoria este un accelerator al crizei climatice. Țările îndatorate trebuie să strângă dolari – și cea mai ușoară modalitate de a face acest lucru este prin extragerea combustibililor fosili și a resurselor naționale și prin agricultura industrială orientată spre export, care servește lanțul global de aprovizionare. Dacă datoria exacerbează criza climatică, cum poate fi mai multe datorii răspunsul?
Avem nevoie de un președinte care să tragă o nouă cale, departe de 40 de ani de ajustare structurală și austeritate. Împreună cu Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială continuă să susțină reducerea și înghețarea costurilor salariale din sectorul public. Nu reușește să sprijine alternativa evidentă de a ajuta țările să-și extindă veniturile fiscale în moduri progresive pentru a finanța în mod durabil lucrătorii din prima linie din sectorul public, care sunt cheie pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Noul președinte va trebui să conducă dezvoltarea unei noi strategii de gen pentru Banca Mondială, una care să se confrunte cu contradicțiile dintre munca strict orientată a echipei sale de gen și impactul mai larg de gen al activității sale de aplicare a austerității. Atunci când cheltuielile publice sunt reduse, femeile sunt dezavantajate de trei ori: primele care pierd accesul la serviciile publice, locurile de muncă din prima linie și primele care își asumă munca de îngrijire neremunerată.
Actuala strategie de gen, care se epuizează în acest an, este instrumentistă, restrânsă și în mare măsură ineficientă. Orice nou trebuie să fie transformator.
În rolul meu de secretar general al ActionAid, voi folosi o lentilă feministă pentru a lupta pentru schimbarea sistemului. Banca Mondială trebuie să se îndepărteze definitiv de sprijinul său pentru privatizare și parteneriate public-privat, învățând din dovezile tot mai mari ale prejudiciului lor, în special excluderea femeilor și fetelor care provine din perceperea taxelor.
Dar banca rămâne prinsă într-o ideologie care vede în serviciile publice problema, nu soluția. Dacă există puține speranțe pentru schimbarea sistemului de la Banca Mondială și reforma nu este posibilă, abolirea este singura alternativă.
Sursa – www.aljazeera.com
