Andrius Kubilius cere un buget al UE de 12-15% din PIB pentru apărare. Ce ar însemna pentru România

Comisarul european pentru Apărare și Spațiu, Andrius Kubilius, le-a cerut statelor membre ale Uniunii Europene, la o conferință, să intre în viitoarele negocieri bugetare cu obiective de apărare asumate explicit, nu tratate ca o anexă a altor politici. Mesajul lui a fost că descurajarea unui conflict costă mai puțin decât nota de plată a unui război deschis.

Concret, Kubilius susține că, pentru a evita războiul, statele membre ar trebui să urce bugetul UE la 12-15% din produsul intern brut al Europei. Față de propunerea recentă a președinției cipriote a Consiliului UE, deja încheiată, care includea o tăiere de 4% a Fondului de Competitivitate, direcția indicată de comisar este opusă: mai mulți bani la nivel european, nu reduceri, iar apărarea să fie una dintre primele destinații ale acestor sume.

Pentru România, miza nu este una abstractă. O eventuală creștere a bugetului european ar putea însemna două efecte care trag în direcții diferite. Pe de o parte, presiune suplimentară pe contribuțiile naționale și, implicit, pe bugetul intern. Pe de altă parte, acces la achiziții comune care, în logica prezentată de comisar, ar aduce costuri mai mici și eficiență mai mare decât cumpărăturile făcute separat de fiecare stat.

Iar partea sensibilă pentru București este alta: aceiași bani europeni sunt revendicați și de apărare, și de liniile clasice de finanțare din care România a fost un beneficiar important, cum sunt politica agricolă comună și politica de coeziune. Dacă negocierile vor muta resurse spre înzestrare și industrie de apărare, presiunea se va vedea tocmai în capitolele de care depind investiții și plăți cu greutate pentru statele din estul și sudul Uniunii.

Kubilius leagă apărarea de costul economic al unui conflict

La aceeași conferință, Andrius Kubilius a invocat un proverb antic roman pentru a-și fixa argumentul central.

„Dacă vrei pace, pregătește-te de război.”

Ideea lui este că economiile făcute la apărare se pot transforma, mai târziu, în costuri economice mult mai mari dacă tensiunile escaladează. Nu a vorbit doar despre securitate, ci despre efectul de bilanț al unei crize militare: prevenția este mai ieftină decât reconstrucția după un conflict.

Potrivit Euronews, comisarul a legat această poziție și de modul în care ar trebui purtate viitoarele negocieri pentru bugetul UE. El a spus că ambițiile de apărare trebuie puse pe masă din start, fiindcă simpla reasamblare a bugetului actual nu ar răspunde presiunilor geopolitice care au crescut odată cu războiul din Ucraina.

„Dacă statele membre vor să evite războiul și să economisească bani din cheltuielile de apărare, ar trebui să crească atât bugetul UE, cât și cheltuielile guvernamentale la nivelul UE.”

Formularea contează și politic. Kubilius nu cere doar efort național, deja amplificat în ultimii ani sub presiunea angajamentelor NATO, ci și o extindere a instrumentului bugetar comun. Aici apare una dintre cele mai dure dispute dintre capitale.

Țările contributoare nete cer tăieri și bani pentru apărare

Germania și Olanda, menționate între statele contributoare nete cunoscute drept „frugale”, au insistat pentru reduceri bugetare suplimentare. În același timp, ele susțin mutarea resurselor către priorități noi, între care apărarea are un loc central.

Acest amestec de austeritate și reorientare bugetară pune presiune pe vechile capitole de finanțare. Pentru România, asta înseamnă o negociere mai complicată decât simpla susținere a unui buget mai mare pentru securitate. Interesul național nu se oprește la apărare, ci include și menținerea unor alocări consistente pentru agricultură și coeziune.

Dar tensiunea se vede deja în exemple concrete. Propunerea recentă a președinției cipriote a Consiliului UE, între timp încheiată, a inclus o reducere de 4% a Fondului de Competitivitate, instrument gândit tocmai pentru a susține inovația tehnologică și apărarea. Altfel spus, chiar într-un capitol legat de competitivitate și securitate, discuția a pornit de la tăiere, nu de la extindere.

Achizițiile comune: argumentul economic al Comisiei

Kubilius își susține cererea și cu un argument de eficiență. În opinia sa, cheltuielile de apărare făcute la nivelul UE aduc o valoare adăugată clară fiindcă permit proceduri comune de achiziție, iar acestea ar fi semnificativ mai eficiente decât cheltuielile derulate separat de fiecare guvern.

Pentru România, acesta este unul dintre puținele puncte din dezbatere care pot aduce un câștig direct, nu doar o obligație financiară. Dacă achizițiile se fac împreună, avantajul urmărit este reducerea costurilor prin volum și o coordonare mai bună a comenzilor. În schimb, articolul bugetar din care vor veni banii și echilibrul cu celelalte politici europene rămân terenul dificil al negocierii.

Comisarul a încercat să dea greutate politică argumentului și printr-o comparație istorică. El a făcut o paralelă cu Statele Unite, unde bugetul federal a rămas limitat până la o extindere rapidă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, alături de dezvoltarea statului modern de bunăstare și securitate.

Ce urmează pentru România în negocierile bugetare

Din datele disponibile până acum, nu există încă o poziție prezentată public în acest cadru de oficialii români, dar direcțiile de interes sunt clare: apărare mai puternică la nivel european, fără sacrificarea liniilor de finanțare din care România are de câștigat în agricultură și coeziune. Aici se va vedea raportul real de forțe dintre statele care cer tăieri și cele care vor atât securitate, cât și păstrarea politicilor tradiționale.

Și acesta este testul politic al următoarei etape: dacă un buget european mai mare va fi acceptat ca soluție comună sau dacă apărarea va fi finanțată prin mutarea banilor din alte capitole. Până acum, semnalul public cel mai clar rămâne apelul lui Andrius Kubilius ca apărarea să fie pusă explicit în centrul viitoarelor negocieri bugetare ale UE.