Apa din anumite surse crește riscul de Parkinson cu până la 62% arată un studiu
Sursa apei potabile și caracteristicile acesteia ar putea avea o legătură directă cu riscul unor boli neurologice grave. Un studiu de amploare, realizat în Statele Unite pe peste 1,2 milioane de persoane, sugerează că tipul și vechimea apei subterane pot fi asociate cu riscul de boală Parkinson. Deși rezultatele nu demonstrează o relație de cauzalitate, corelația statistică este puternică.
Studiu pe 1,2 milioane de americani
Cercetarea, care urmează să fie prezentată la reuniunea anuală a Academiei Americane de Neurologie, a analizat două elemente cheie: vechimea apei subterane și stratul acvifer din care provine. Au fost incluși în analiză 12.370 de pacienți diagnosticați cu Parkinson și un grup de control de peste 1,2 milioane de persoane fără această afecțiune, toți locuind la o distanță de maximum 4,8 kilometri de unul dintre cele 1.279 de puncte de monitorizare a apei din 21 de acvifere majore din SUA. Echipa a folosit acești factori ca indicatori ai unei posibile expuneri la substanțe neurotoxice.
Diferența dintre sursele de apă
V-ați gândit vreodată de unde vine exact apa de la robinet? Ei bine, nu toate sursele subterane sunt la fel. Acviferele carbonatice, formate în principal din calcar, permit apei să circule rapid prin fisuri, făcându-le mai vulnerabile la contaminarea de la suprafață. Acestea sunt răspândite în special în Midwest, sudul țării și în Florida. În schimb, acviferele glaciare (formate acum peste 12.000 de ani) sunt alcătuite din nisip și pietriș. Aici, apa circulă mult mai lent și este filtrată natural în timpul trecerii prin straturile subterane, fiind întâlnite mai ales în nordul regiunii Midwest și în nord-est.
Riscul, mai mare cu 62%
Iar cifrele vorbesc de la sine. După ajustarea rezultatelor pentru factori precum vârsta, venitul sau poluarea aerului, cercetătorii au tras o concluzie îngrijorătoare. Persoanele care consumau apă din sisteme alimentate de acvifere carbonatice aveau un risc cu 24% mai mare de a dezvolta boala Parkinson, comparativ cu cele care foloseau apă din alte tipuri de acvifere.
Dar stai puțin, că nu e tot. Comparativ cu cei care beau apă din acviferele glaciare, considerate mai sigure, riscul era cu 62% mai mare. E drept că e o diferență uriașă. Din totalul pacienților cu Parkinson, 3.463 consumau apă din acvifere carbonatice și doar 515 din acvifere glaciare.
Vechimea apei, un factor neașteptat
Un detaliu și mai interesant a apărut în analiză. Se pare că vechimea apei contează, dar numai în cazul acviferelor carbonatice. Pe măsură ce apa subterană este mai veche, riscul de Parkinson scade cu aproximativ 6,5%. Mai mult, apa subterană recentă, provenită din precipitațiile din ultimii 75 de ani, a fost asociată cu un risc cu 11% mai mare de boală comparativ cu apa care se află în subteran de peste 12.000 de ani (încă din ultima eră glaciară). Explicația e simplă: apa mai nouă este mai expusă contaminanților moderni de la suprafață.
Studiul are și limitările sale, recunoscute de autori. Cercetătorii au presupus că toți locuitorii dintr-o anumită zonă consumă apă cu aceleași caracteristici, fără să verifice direct sursa fiecărei persoane. Numai că, pentru a înțelege pe deplin legătura, sunt necesare cercetări suplimentare, iar studiul complet va fi prezentat la Chicago, între 18 și 22 aprilie.
