Un zid perfect anti-drone rusești? Nu există. E o utopie. Declarația îi aparține ministrului Apărării și spulberă orice vis de siguranță totală la granița României cu Ucraina, o frontieră sub presiune constantă.
Radu Miruță a vorbit deschis la Digi24 despre provocările militare din Delta Dunării. Acolo, dronele lansate de Rusia spre porturile ucrainene zboară la doar câteva sute de metri de teritoriul românesc. Ministrul zice că apărarea a funcționat până acum. Dar recunoaște și limitele sistemelor. Deciziile se iau într-o fracțiune de secundă.
O secundă până la dezastru. Cum se ia decizia de doborâre
Imaginează-ți un punct pe radar. Se mișcă. Repede. Vine dinspre Marea Neagră, din zona Insulei Șerpilor, și se îndreaptă spre porturile ucrainene de la Dunăre. Asta înseamnă că ținta e la 100-200 de metri de malul românesc. Militarii noștri o văd. O urmăresc. Dar intervenția? E un calcul la milimetru, într-un timp care practic nu există.
„E o analiză foarte milimetrică, dacă estimezi că se opresc la portul Dunării, pe malul drept sau vin pe malul stâng, nu mai ai capacitate de reacție. Dacă o vezi că începe să treacă Dunărea, că e o secundă, probabil că și mai puțin”, a explicat Miruță. O misiune aproape imposibilă. În secunda aia, militarii trebuie să decidă: e o amenințare directă pentru România? Tragem? Până acum, avioanele de vânătoare ridicate de la sol au acționat mai mult ca un sperietor, descurajând orice deviere de la traiectorie.
De ce nu putem sigila granița de 650 km cu Ucraina?
Ideea unui „drone wall”, un scut impenetrabil care să acopere întreaga frontieră, sună bine în teorie. În practică, e nerealist. Ministrul Apărării demontează conceptul. „Acel drone wall, în care cineva ca într-un joc pe calculator face o perdea prin care nu mai trece absolut nimic, este o utopie. Așa ceva nu există”, a afirmat el.
Realitatea e mult mai complicată. Granița cu Ucraina are 649,5 kilometri. O distanță uriașă. Acoperirea totală cu radare și sisteme antiaeriene este extrem de dificilă. Relieful încurcă. Altitudinea de zbor a dronelor e joasă. Undele radar pur și simplu nu pot asigura o supraveghere perfectă, 24/7, pe fiecare metru. Nici Polonia nu are așa ceva. Nici țările nordice. Tehnologia de azi nu permite asta. Punct.
Scutul mobil: Strategia MApN pentru a proteja satele de la Dunăre
Dacă un zid total este o fantezie, care e soluția? Strategia se bazează pe flexibilitate. Pe prioritizarea zonelor locuite. Armata Română nu stă pe loc. Dispozitivele de la sol, capabile să doboare drone, sunt mutate constant în funcție de informațiile despre direcțiile de atac ale Rusiei.
„Preocuparea este să avem o gardă pe zona populată și mișcăm dispozitive în funcție de cum observăm că se mișcă și partea din Rusia care atacă zona din Ucraina”, a precizat ministrul. Vestea bună e că strategia a dat roade. „Până acuma ne-a reușit. Nu s-a întâmplat să fie un atac asupra unei zone populate din România”, a adăugat Radu Miruță. Pe scurt, accentul nu e pe oprirea tuturor dronelor, ci pe asigurarea că niciuna nu lovește o localitate din România.
Dronele rusești, o prezență constantă. Chiar și în interiorul țării?
Amenințarea nu se oprește la graniță. Ministrul a amintit și de alte incidente, care arată că dronele pot ajunge mult mai adânc în țară. A fost cazul dronei de la Vaslui. Sau a celei descoperite la Câmpulung, într-o pădure, la o vânătoare. Analiza electronică a arătat că aceasta din urmă era acolo de luni de zile.
Surprinzător sau nu, scenariul nu este neapărat cel al unei drone care zboară sute de kilometri de pe front. Miruță a menționat o ipoteză șocantă: „Au venit din Rusia, a venit cineva cu ele rutier și le-a ridicat de pe teritoriul României”. Asta arată o altă dimensiune a amenințării. Una hibridă. Și complică enorm eforturile de apărare a spațiului aerian.
