Călin Georgescu vinde iluzii unei jumătăți din România. Analiza unui discurs periculos
Discursul suveranist din România se radicalizează vizibil, alimentat de criza economică și de o neîncredere profundă în clasa politică. În timp ce George Simion și AUR întorc spatele Statelor Unite, Călin Georgescu vine cu teorii despre „lupta dintre văzduh și aer” și stâlcește cuvinte într-o așa-zisă „limbă bătrână”. Consultantul politic Cristian Andrei, de la Agenția de Rating Politic, explică mecanismele din spatele acestui fenomen care, la prima vedere, pare de neînțeles.
AUR, proamerican doar cu numele
Opoziția vehementă a partidului AUR în Parlament față de permiterea accesului pentru aeronavele americane de realimentare a ridicat multe semne de întrebare. V-ați întrebat care este, de fapt, impactul real al unei astfel de decizii asupra electoratului? Lucrurile stau puțin diferit față de cum par. Potrivit lui Cristian Andrei, miza nu este aici.
„Nu cred că românii au o problemă mare legată de acest acces la bazele respective. Cred că tema respectivă este mai mică decât conspirațiile sau toate nebuniile care circulă în continuare cu războiul din Ucraina”, afirmă consultantul politic. El subliniază că nemulțumirea reală are rădăcini mult mai adânci. „Sunt oameni nemulțumiți în mod real, pentru că sunt nemulțumiți de guvern și au senzația că politicul i-a trădat și că, în loc să aibă grijă de ei, are grijă de altcineva, în speță de ucraineni. Ceea ce, mă rog, nu este corect, dar asta se întâmplă.”
problemele concrete primează. „Nu cred că această chestiune cu accesul este ca în cazul Serbia-Iugoslavia, în 1999, cu Emil Constantinescu, când PSD-ul de atunci spunea că ne-am trădat prietenia istorică. Problema mai mare în momentul de față este cea de la pompă, pentru că acolo se duc oamenii și văd.”
Acolo îi doare.
Iar concluzia este tranșantă: „Chestiunile acestea țin de altă retorică, dar e bine că ne-am lămurit cât de proamerican este partidul AUR, cu ghilimelele de rigoare.”
Vânzătorul de realități mistice
Numai că dincolo de scena politică clasică, apare personajul Călin Georgescu. Declarațiile sale despre „lupta dintre văzduh și aer” sau despre cum „apocalipsa” ar însemna, de fapt, „apucă lipsa” par simple aberații. Și totuși, ele ascund o strategie bine pusă la punct. Cristian Andrei a descifrat-o.
„Să știi că domnul Călin Georgescu, într-una dintre declarațiile acestea aparent superficiale, a spus, într-un fel, culmea, foarte clar ce face. A spus că ceea ce contează nu este ceea ce vezi sau citești, ci ceea ce nu vezi”, explică Andrei. Aici e cheia. „Tocmai aceasta este esența teoriilor conspirației sau a modului în care vorbește. El vinde ideea că există ceva în spatele lucrurilor. Ți se spune ceva la știri, dar de fapt e altceva. Este un război, dar nu cel pe care îl vezi tu. Ți se spune ceva într-o limbă, dar nu aceea este adevărata limbă.”
Nu-i chiar așa greu de descifrat, până la urmă. „Acest personaj vinde ideea unei realități mistice, pe care el o traduce și pentru care este un fel de intermediar. Probabil că se simte într-un rol de tip mesianic, în care vine și explică lucruri pe care ceilalți nu le pot înțelege.”
De ce prind aberațiile
Dar cum vine asta ca un discurs plin de nonsensuri să atragă susținători, unii dintre ei chiar oameni cu studii superioare? Răspunsul stă în climatul general de neîncredere. „Este o chestiune serioasă, pentru că oamenii nu mai au încredere în prezent, în politicieni și, în multe cazuri, nici în jurnaliști. Dacă ne uităm la sondaje, vedem că presa a ajuns să fie pusă la colț din cauza dezinformărilor”, spune Cristian Andrei. Pe acest teren fertil, Georgescu prosperă. „În esență, el vinde o altă realitate, pentru oamenii care nu mai au încredere în ceea ce văd și aud.”
Mecanismul este unul specific perioadelor de criză. „Exact asta este miza. În perioade de criză, oamenii nu mai apelează la rațional și caută o zonă de explicații mai degrabă simbolice sau „magice”. Acest discurs este construit intenționat astfel: declarații ciudate, aparent fără sens, dar care prind tocmai pentru că sunt diferite. Chiar dacă par amuzante, funcționează.”
Vidul de putere care naște monștri
Problema reală este că partidele tradiționale par complet decuplate de o parte importantă a societății. Ele lasă un spațiu liber imens, care este imediat ocupat de astfel de personaje. „Și partidele ignoră această realitate. Există o jumătate de Românie, poate chiar mai mult, formată din oameni nemulțumiți, care nu sunt reprezentați”, avertizează consultantul politic.
În timp ce scena politică se consumă în lupte interne pentru același electorat (unul tot mai mic), vidul se adâncește. „Partidele se ceartă între ele pentru același bazin electoral, în timp ce această zonă rămâne neacoperită. În acest vid apar astfel de personaje care vând iluzii. Asta face Călin Georgescu: vinde o altă realitate, vinde „aer”.”
