Care este difernţa dintre microplastice şi nanoplastice găsite în corpul uman

Descoperirea microplasticelor în sânge, plămâni și placentă a generat îngrijorări. Studii noi sugerează, însă, că amploarea pericolului ar putea fi supraestimată, conform Bravonet. Limitele metodelor științifice și contaminarea probelor sunt factori importanți.

Contaminarea probelor cu instrumente din plastic, o problemă majoră în studii

O analiză publicată de The Conversation arată că o parte din titlurile alarmiste se bazează pe date care ar putea fi viciate din cauza contaminării. Prezența plasticului este răspândită, ceea ce face dificilă diferențierea între plasticul ajuns în corpul uman și cel prezent în laborator.

Plasticul este prezent în aer, pe haine, pe suprafețe și chiar în instrumentele de unică folosință utilizate în laboratoare. Riscul ca o particulă să contamineze o probă biologică este semnificativ, chiar și o cantitate mică putând duce la rezultate incorecte.

RecomandariMicroplastice şi nanoplastice au gost găsite în sticlele de suc, iar numărul acestora crește în funcție de cât de des sunt deschise aceste sticle

Multe studii recente nu includ suficiente probe de control, care sunt esențiale pentru a măsura nivelul de plastic din mediul de lucru. Fără un termen de comparație clar, este dificil de stabilit dacă plasticul detectat provine din proba analizată sau din mediul înconjurător.

Mărimea dintre microplastice și nanoplastice

O distincție importantă, adesea omisă, este cea dintre microplastice și nanoplastice. Microplasticele, deși mici, sunt relativ mari la nivel celular și nu pot pătrunde cu ușurință în celule, deși pot provoca inflamații.

Riscul real ar putea fi reprezentat de nanoplastice, particule suficient de mici pentru a traversa barierele biologice, precum peretele celular și bariera hematoencefalică. Experimente efectuate pe culturi celulare și embrioni de animale au confirmat toxicitatea nanoplasticelor.

RecomandariCare este cantitatea de microplastice prezentă în corpul uman?

Majoritatea studiilor efectuate pe subiecți umani s-au concentrat pe microplastice, deoarece sunt mai ușor de detectat cu tehnologia actuală. Cercetările s-au orientat, astfel, spre o amenințare mai vizibilă, în timp ce potențialele pericole ale nanoplasticelor abia încep să fie investigate.

Grăsimea corporală poate induce erori în analize

O altă problemă metodologică a dus la obținerea unor rezultate discutabile, chiar și în studii publicate în reviste prestigioase. Unele substanțe naturale din organism, în special grăsimea, pot induce în eroare echipamentele de analiză.

În timpul analizelor, grăsimea poate emite semnale chimice similare cu cele ale plasticului. Acest lucru crește riscul unei interpretări eronate, în care grăsimea este identificată incorect ca polimer sintetic.

RecomandariAdevărul crunt despre medicamentele inovatoare. Cât așteaptă pacienții români pentru un tratament

Aceste probleme metodologice sugerează că dovezile privind o acumulare masivă de plastic în organe sau o creștere constantă a nivelului de plastic sunt, în prezent, incerte. Procesul științific implică o corectare continuă, iar aceste erori fac parte din acest proces.

Această poluare implică prudență, nu panică

Poluarea cu plastic este o realitate, iar expunerea este inevitabilă. Comunitatea științifică depune eforturi pentru a impune standarde mai stricte și proceduri de verificare riguroase, cu scopul de a obține date fiabile.

Până atunci, reducerea expunerii la plastic poate fi realizată prin alegeri de consum mai conștiente. Aceasta este o măsură recomandată, dar concluziile definitive despre impactul microplasticelor asupra corpului uman necesită timp, rigoare și studii științifice solide.

O evaluare finală a potențialului impact al microplasticelor asupra sănătății umane necesită studii realizate cu metodologii îmbunătățite, a transmis Bravonet.