Care este efectul încălzirii globale, înainte şi după Acordul de la Paris, catastrofe climatice în serie

26

De la semnarea în 2015 a Acordului de la Paris, efectele încălzirii globale au fost din ce în ce mai vizibile, astfel, temperaturi record în Antarctica, banchize ameninţate cu dispariţia, secete repetate, uragane în serie…, relatează miercuri AFP.

„Lumea s-a schimbat după Paris. Şi nu în bine. (…) Asistăm la efecte atribuite schimbărilor climatice cauzate de om (…). Ne confruntăm cu daune”, a rezumat recent Saleemul Huq, directorul Centrului internaţional pentru schimbări climatice şi dezvoltare, cu sediul în Bangladesh, una dintre ţările cele mai ameninţate de efectele încălzirii globale.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a fost mai direct: „Omenirea duce un război împotriva naturii. Aceasta este sinucidere, pentru că natura răspunde întotdeauna lovitură cu lovitură, iar ea o face deja cu o forţă şi o furie din ce în ce mai mari”. Observaţii şocante, exprimate săptămâna trecută cu ocazia prezentării raportului anual preliminar al Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM).

-Din ce în ce mai cald

Anii de după 2015 au fost cei mai călduroşi înregistraţi vreodată, 2016 este anul care se clasează pe prima treaptă a podiumului, cu o temperatură medie cu 1,2 grade Celsius mai ridicată în comparaţie cu perioada preindustrială (Acordul de la Paris vizează menţinerea acestei încălziri sub 2 grade Celsius şi, pe cât posibil, chiar 1,5 grade Celsius). Iar 2020 se anunţă unul dintre cei mai călduroşi trei înregistraţi până în prezent, chiar dacă este un an în care există şanse să se manifeste „La Nina”, un fenomen meteorologic cu tendinţă de răcire a temperaturilor globale.

Iar Europa a cunoscut în 2019 o caniculă estivală intensă.  Încălzirea şi-a făcut simţit prezenţa inclusiv în Siberia unde, la 20 iunie 2020, a fost înregistrată o temperatură istorică de 38 de grade Celsius, în oraşul Verhoiansk. Aceeaşi tendinţă a fost consemnată şi în Antarctica. La începutul lunii februarie, oamenii de ştiinţă brazilieni au înregistrat 20,75 grade Celsius la extremitatea vestică a Peninsulei Antarctice (recordul nu a fost încă omologat).

-Gheaţa se topeşte, apa creşte

Din punct de vedere teritorial, consecinţele sunt directe asupra regiunilor polare. În octombrie, suprafaţa banchizei arctice a atins cel mai scăzut nivel înregistrat în acest sezon. De asemenea, rata sezonieră de creştere a banchizei arctice a fost mai mică decât în mod normal. În plus, mai multe studii ştiinţifice au constatat că gheaţa calotei din Groenlanda se topeşte într-un ritm fără precedent, în timp ce gheaţa „continentului alb” din regiunile de la Polul Sud este, de asemenea, fragilizată.

În context ştiinţific, această topire declanşează un cerc vicios: gheaţa îşi pierde coeficientul de reflexie, ceea ce face ca razele soarelui să fie, prin urmare, absorbite în mai mare măsură, iar apa din gheaţa topită încălzeşte banchiza, care se topeşte şi mai mult…

Concret, fenomenul contribuie la creşterea oceanelor, al căror nivel a urcat 15 centimetri în secolul XX, potrivit experţilor ONU în domeniul climei. Aceştia avertizează că până în 2050 peste un miliard de persoane care trăiesc în zonele de coastă, joase, ar putea fi în pericol.

-Furtunile se dezlănţuie

Aceste efecte ale încălzirii climei, inevitebil şi asupra oceanelor se reflectă în fenomenele meteorologice extreme.

„Prin reducerea cantităţii de gheaţă este augmentată şi încălzirea, iar dacă zona arctică se încălzeşte se poate modifica circulaţia „jet stream” (curenţii de altitudine), care creează condiţiile noastre meteorologice”, a explicat într-o înregistrare video Nathan Kurtz, cercetător la Centrul de zboruri spaţiale Goddard, administrat de NASA.

Astfel, uraganele şi alte cicloane sunt alimentate cu precădere de căldura apei. Dacă temperatura apei creşte, furtunile care se formează vor avea astfel „combustibil”. Iar dacă este complicat de pus un singur episod meteorologic pe seama încălzirii climei, creşterea intensităţii acestor fenomene reprezintă un semn, potrivit cercetătorilor.

În acest sens, ultimele cinci sezoane de furtuni formate în Oceanul Atlantic, au înregistrat o activitate peste medie. Sezonul uraganelor din 2020, care tocmai s-a încheiat, a doborât toate recordurile, cu 30 de furtuni suficient de puternice pentru a fi denumite (recordul precedent era de 28 de furtuni, în 2005). Lista numelor latine prevăzute pentru acestea a fost epuizată, iar Centrul Naţional al Uraganelor (NHC) din SUA a fost nevoit să apeleze în schimb la alfabetul grecesc.

De altfel, nici celelalte regiuni nu sunt cruţate. În martie 2019, două cicloane au devastat coasta Oceanului Indian din sudul Africii, aproape ştergând de pe hartă al doilea oraş din Mozambic, Beira, şi lăsând în urmă peste 600 de morţi şi sute de mii de sinistraţi. În 2017, regiuni din Asia de Sud şi în special Bangladesh, au fost devastate de inundaţii uriaşe, provocate de un sezon musonic extraordinar.

-Secetă şi mega-incendii

Dar, la cealaltă extremitate a spectrului şi episoadele de secetă sunt în creştere.

În timpul verii australe 2017/2018, cei 3,7 milioane de locuitori din Cape Town din Africa de Sud s-au confruntat cu ameninţarea unei „zile zero”, fără apă curentă. Sub efectul unei secete care s-a prelungit din 2015, rezervoarele de apă au secat. O situaţie accentuată probabil de trei ori sub efectul încălzirii globale, potrivit cercetătorilor de la World Weather Attribution (WWA).

Iar când seceta şi canicula se unesc dau naştere la cele mai spectaculoase consecinţe, „mega-incendiile” de vegetaţie, care au devastat numeroase regiuni de pe glob, din Australia până în Statele Unite şi Siberia. Declanşarea lor nu este în mod direct asociată cu încălzirea climei, însă aceasta din urmă favorizează condiţiile de propagare a focarelor.

În Australia, probabilitatea unui sezon de incendii la fel de intens ca ultimul a crescut cu 30% din 1900 din cauza încălzirii globale, conform modelelor climatice ale WWA.

În Siberia, an după an, „incendii zombie” au reapărut după ce au mocnit sub sol care nu mai este îngheţat suficient în profunzime. În plus, topirea acestui „permafrost” poate elibera în atmosferă cantităţi imense de gaze cu efect de seră.

Incendiile au devastat şi Amazonia, cauzate în principal de defrişările pentru agricultură. Însă, diminuarea suprafeţei acoperite de acest „plămân verde”, importantă pentru captarea dioxidului de carbon din atmosferă, riscă să agraveze în continuare schimbările climatice, avertizează experţii.

-Hrană în pericol

Agricultura, în special cea intensivă, reprezintă o sursă importantă de gaze cu efect de seră, iar intensificarea evenimentelor climatice extreme ameninţă securitatea alimentară.

„Producţia agricolă este extrem de sensibilă la condiţiile climatice”, aminteşte cel mai recent raport anual al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie – FAO. Iar „schimbările climatice afectează, de asemenea, peştii şi alte populaţii acvatice”.

Sursa: Agerpres
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata