Ce drepturi are pacientul la Urgențe și cum se explică așteptarea de până la 240 de minute

Pacientul care ajunge la Urgențe poate solicita explicații despre intervențiile propuse, poate decide cine primește informații despre sănătatea sa și are acces la propriile date medicale. La intrare, evaluarea pentru stabilirea priorității se face imediat; preluarea pentru tratament depinde de codul primit.

Reperele legislative sunt Legea nr. 46/2003 și protocolul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 443/2019. Forma consolidată a legii prezentată aici acoperă perioada 21 octombrie 2019-3 noiembrie 2020 și este publicată pentru informare, fără caracter oficial. Intervalele de triaj de mai jos provin din protocolul din 2019.

Triajul începe la sosire, iar codul stabilește prioritatea

La Unitățile de Primiri Urgențe (UPU) și Compartimentele de Primiri Urgențe (CPU), triajul se face odată cu prezentarea pacientului, indiferent de mijlocul prin care acesta ajunge la spital. Protocolul recomandă o durată medie de cel mult 2 minute pentru această evaluare.

Procedura revine unui asistent medical pregătit special pentru triaj, cu minimum 3 ani de experiență în asistența medicală de urgență. Acesta trebuie să poată diferenția pacienții bolnavi de cei care nu sunt bolnavi, să se organizeze, să comunice și să se adapteze inclusiv în condiții de stres.

Organizarea turelor este reglementată de Ministerul Sănătății în Ordinul nr. 443/2019: „Fiecare structură de primire a urgențelor va asigura minimum 2 asistenți medicali de triaj pe tură, astfel încât intervalul de timp maximum continuu pentru un asistent în desfășurarea activității de triaj este de 6 ore”.

Protocolul păstrează cinci niveluri de prioritate. Limitele următoare se referă la preluarea în zona de tratament după triaj:

• Nivelul I, resuscitare, cod roșu: 0 minute, adică preluare imediată, pentru pacientul care are nevoie de o intervenție salvatoare de viață.
• Nivelul II, critic, cod galben: maximum 15 minute. În această categorie intră situațiile cu risc major, alterarea stării mintale, durerea intensă sau disconfortul major.
• Nivelul III, urgent, cod verde: maximum 60 de minute.
• Nivelul IV, nonurgent, cod albastru: maximum 120 de minute.
• Nivelul V, consult, cod alb: maximum 240 de minute, echivalentul a patru ore.

Volumul prezentărilor diferă de la un cod la altul. Potrivit Jurnalul, pe baza unei statistici a Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), în 2018 au ajuns la UPU 3.380.530 de pacienți cu cod verde, 870.233 cu cod galben, 90.555 cu cod roșu, 800.326 cu cod albastru și 160.701 cu cod alb.

Așteptarea presupune și verificarea repetată a stării pacientului. Reevaluarea: „se va efectua la 15 minute pentru pacienții de nivel 3, la 30 de minute pentru cei de nivel 4 și la o oră pentru cei de nivel 5”, prevede protocolul de triaj al Ministerului Sănătății.

Pentru anumite situații definite, procedura Fast Track, adică evaluarea rapidă, permite realizarea unei manevre medicale sau luarea unei decizii care să scurteze așteptarea și să grăbească soluționarea cazului.

Ordinul din 25 martie 2019 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 251 din 2 aprilie 2019 și a abrogat protocolul anterior, aprobat prin Ordinul nr. 48/2009.

Explicațiile trebuie să includă riscurile și alternativele

Legea drepturilor pacientului prevede informarea despre serviciile disponibile și modul de accesare a acestora. Pacientul poate afla identitatea și statutul profesional al celor care îi acordă servicii de sănătate. Dacă este internat, trebuie să primească și informații despre regulile spitalizării.

În privința îngrijirii propriu-zise, explicațiile trebuie să acopere:

• Starea de sănătate, diagnosticul și prognosticul, adică evoluția estimată a bolii.
• Intervențiile propuse și riscurile pe care le presupune fiecare procedură.
• Alternativele la procedurile recomandate, inclusiv ce presupun neefectuarea tratamentului și nerespectarea recomandărilor medicale.

Comunicarea trebuie făcută respectuos, în termeni clari, reducând folosirea vocabularului de specialitate. Pentru pacientul care nu cunoaște româna, legea prevede folosirea limbii materne, a unei limbi cunoscute sau a altei forme de comunicare. Pentru cetățenii străini este prevăzută comunicarea într-o limbă de circulație internațională ori, după caz, prin altă modalitate.

Pacientul poate decide să nu mai primească informații dacă acestea i-ar provoca suferință. De asemenea, poate cere expres să nu fie informat și poate alege o persoană care să primească explicațiile în locul său.

În privința evaluării de către un alt medic, Legea nr. 46/2003, adoptată de Parlamentul României și publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 29 ianuarie 2003, stabilește: „Pacientul are dreptul de a cere și de a obține o altă opinie medicală”. Pentru persoanele internate, legea prevede și posibilitatea de a primi servicii de la un medic acreditat din afara spitalului.

Refuzul unei intervenții se asumă în scris

Un pacient poate respinge o intervenție medicală sau poate cere oprirea ei, cu asumarea în scris a răspunderii pentru această decizie. Personalul medical trebuie să explice consecințele refuzului ori ale întreruperii.

Dacă pacientul nu își poate exprima voința și intervenția este urgentă, personalul poate deduce acordul dintr-o manifestare anterioară a voinței acestuia. Pentru intervențiile medicale de urgență nu mai este necesar acordul reprezentantului legal.

În situațiile în care se solicită consimțământul reprezentantului, pacientul trebuie implicat în decizie în limitele capacității sale de înțelegere. Dacă reprezentantul refuză o intervenție considerată de furnizorii medicali în interesul pacientului, cazul ajunge la o comisie de arbitraj de specialitate: 3 medici pentru persoanele internate, respectiv 2 pentru cele tratate în ambulatoriu, fără internare.

Definiția reprezentantului legal din această formă a legii include soțul sau soția, copiii, părinții, celelalte rude până la gradul al IV-lea și tutorele. Pacientul poate desemna și o altă persoană care a împlinit 18 ani, prin declarație autentică. Documentul se înregistrează în registrul național notarial pentru procuri și revocări și trebuie să precizeze drepturile pe care reprezentantul le poate exercita.

Recoltările, cercetarea și filmarea au condiții de consimțământ

Acordul pacientului este obligatoriu pentru prelevarea, păstrarea și utilizarea produselor biologice din corpul său în scopul stabilirii diagnosticului sau al tratamentului acceptat de acesta.

Participarea la învățământul medical clinic și la cercetarea științifică presupune, de asemenea, consimțământ. Persoanele incapabile să își exprime voința pot participa la cercetare numai dacă reprezentantul legal consimte și cercetarea servește și interesului pacientului.

Fotografierea ori filmarea pacientului într-o unitate medicală necesită acordul său. Legea prevede excepții pentru imaginile necesare diagnosticului sau tratamentului și pentru evitarea suspectării unei culpe medicale.

Pacientul stabilește cine poate primi informațiile confidențiale

Rudele și prietenii pot primi informații despre investigații, diagnostic și tratament cu acordul pacientului. Datele personale și informațiile despre sănătate, rezultatele investigațiilor, prognostic și tratament sunt protejate inclusiv după deces.

Comunicarea informațiilor confidențiale este permisă cu acordul explicit al pacientului sau dacă există o cerință legală expresă. Consimțământul nu este obligatoriu atunci când datele sunt necesare altor furnizori acreditați care participă la tratamentul acestuia.

Pacientul are acces la propriile date medicale. Printr-un acord înscris în anexa foii de observație clinică generală, poate desemna o persoană care să aibă acces integral la informațiile confidențiale din acel document, atât în timpul vieții sale, cât și după deces.

Intervenția în viața privată sau familială este permisă dacă ajută diagnosticul, tratamentul ori îngrijirea și pacientul consimte. Legea stabilește excepții pentru situațiile în care acesta constituie un pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

La externare se primește un rezumat scris al îngrijirilor

Pacientul ori persoana desemnată expres de acesta are dreptul să primească la externare un document care sintetizează investigațiile, diagnosticul, tratamentul și îngrijirile din timpul internării. La solicitare, se poate elibera o singură dată și copia înregistrărilor aferente investigațiilor de înaltă performanță.

Îngrijirile trebuie asigurate până când starea de sănătate se ameliorează sau pacientul se vindecă, prin cooperarea unităților publice și private, a spitalelor, a serviciilor ambulatorii și a personalului calificat. Odată externați, pacienții au dreptul la serviciile comunitare disponibile.

Accesul la îngrijire nu poate fi condiționat de recompense

Personalului medical și nemedical îi este interzis să facă presiuni pentru obținerea unor recompense în afara plăților prevăzute legal în unitate. Forma legii din perioada 2019-2020 menționează posibilitatea unor plăți suplimentare ori donații către angajați sau unitate, cu respectarea legii.

Calitatea îngrijirii este raportată de lege la resursele umane, financiare și materiale ale societății. Pacientul trebuie respectat fără discriminare. Când un tratament este disponibil în număr limitat, selecția beneficiarilor se face exclusiv după criterii medicale.

Legea nr. 46/2003 prevede dreptul la informații, educație și servicii pentru sănătatea reproducerii. Femeia are dreptul să hotărască dacă să aibă sau nu copii, cu excepția prevăzută la art. 26, iar pacientul are dreptul să aleagă, prin serviciile de sănătate, cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. Când sarcina reprezintă un risc major și imediat pentru viața mamei, dreptul femeii la viață prevalează.

Intervențiile presupun dotarea necesară și personal acreditat, cu excepția urgențelor produse în situații extreme. Legea prevede accesul la asistență medicală și stomatologică de urgență, precum și la servicii farmaceutice în program continuu. Lipsa înregistrării nașterii în actele de stare civilă nu poate justifica refuzul îngrijirilor.

Pe durata îngrijirii, pacientul poate primi sprijin familial, ajutor din partea prietenilor, suport spiritual, material și sfaturi. La cerere și în limita posibilităților, mediul de tratament trebuie apropiat de cel familial. Pentru persoanele aflate la sfârșitul vieții, legea recunoaște dreptul la îngrijiri terminale care să le păstreze demnitatea.

Încălcarea drepturilor poate atrage răspunderea personalului

Furnizorii medicali trebuie să afișeze vizibil standardele proprii, în acord cu normele de aplicare a legii. Autoritățile sanitare au obligația publicării anuale a unor rapoarte despre respectarea drepturilor pacientului, cu comparații între regiuni și față de situația considerată optimă.

Nerespectarea confidențialității datelor, a actului medical sau a celorlalte drepturi prevăzute de lege poate atrage pentru personalul medico-sanitar, după caz, răspundere disciplinară, contravențională ori penală.