Testul de determinare a nivelului de metotrexat este esențială în cazul pacienților care primesc tratament cu doze mari, cum ar fi cei cu cancer. Acest test ajută la determinarea concentrației medicamentului în sânge și la ajustarea dozelor pentru a evita toxicitatea.
Când este necesară dozarea metotrexatului?
În cazul administrării intravenoase de doze mari (peste 500 mg/m²) pentru tratamentul cancerului.
Dacă pacientul prezintă semne de toxicitate, cum ar fi greață severă, oboseală extremă, ulcerații bucale sau tulburări renale.
Pentru a verifica eliminarea corectă a medicamentului, mai ales la pacienții cu disfuncție renală.
Cum se efectuează testul?
Se prelevează probe de sânge la intervale specifice după administrarea metotrexatului, de obicei la 24, 48 și 72 de ore, pentru a monitoriza eliminarea acestuia din organism. Dacă nivelul medicamentului rămâne ridicat după 72 de ore, este posibil să fie necesară administrarea de acid folinic (leucovorin) pentru reducerea toxicității.
Care sunt factori care pot influența eliminarea metotrexatului?
Funcția renală afectată (încetinirea eliminării prin urină).
Medicamente care interacționează cu metotrexatul, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sau antibioticele.
Hidratarea insuficientă, care poate crește riscul de toxicitate.
Monitorizarea funcției hepatice și renale
Metotrexatul poate avea un impact negativ asupra ficatului și rinichilor, motiv pentru care pacienții trebuie să efectueze teste de sânge periodice pentru a preveni complicațiile.
Care sunt testele pentru funcția hepatică?
TGP (ALT – alanin aminotransferaza) și TGO (AST – aspartat aminotransferaza) – măsoară nivelul enzimelor hepatice și pot indica o afectare hepatică. Creșterea acestor enzime poate semnala hepatotoxicitate.
Fosfataza alcalină (ALP) – poate fi crescută în cazul afectării ficatului sau a bilei.
Bilirubina totală și directă – un nivel crescut poate indica probleme hepatice sau biliare.
Pacienții care iau metotrexat pe termen lung, în special cei cu afecțiuni autoimune, trebuie să efectueze aceste teste la fiecare 4-8 săptămâni pentru a monitoriza posibilele leziuni hepatice. Dacă valorile sunt semnificativ crescute, medicul poate reduce doza sau chiar opri tratamentul.
Care sunt testele pentru funcția renală?
Creatinina serică – un marker important pentru funcția rinichilor. Dacă nivelul este crescut, poate indica o scădere a funcției renale, ceea ce ar putea încetini eliminarea metotrexatului și crește riscul de toxicitate.
Ureea serică – oferă informații despre funcția rinichilor și despre cât de bine sunt eliminate deșeurile metabolice.
Rata de filtrare glomerulară (eGFR) – un indicator esențial pentru evaluarea funcției renale.
Pacienții cu boli renale preexistente necesită monitorizare mai frecventă, deoarece metotrexatul este eliminat prin rinichi și poate deveni toxic dacă nu este metabolizat corespunzător.
Monitorizarea hemogramei și efectele asupra sistemului hematologic
Metotrexatul poate afecta producția de celule sanguine, ducând la anemie, leucopenie (scăderea globulelor albe) sau trombocitopenie (scăderea trombocitelor). Prin urmare, este necesară o hemogramă completă pentru a evalua impactul medicamentului asupra măduvei osoase.
Ce parametri trebuie monitorizați?
Hemoglobina și hematocritul – valori scăzute pot indica anemie, care poate provoca oboseală severă, amețeli și slăbiciune.
Leucocitele (globulele albe) – scăderea numărului de leucocite poate compromite sistemul imunitar, crescând riscul de infecții.
Trombocitele – valori reduse pot crește riscul de sângerări spontane și vânătăi neobișnuite.
În cazul în care hemograma indică o scădere semnificativă a acestor parametri, medicul poate decide reducerea dozei de metotrexat sau administrarea de acid folinic pentru a contracara efectele toxice asupra măduvei osoase.
Aşadar, o monitorizare atentă a pacienților tratați cu metotrexat este esențială pentru prevenirea efectelor secundare și ajustarea dozelor în mod corespunzător. Dozarea nivelului de metotrexat din sânge este crucială în cazurile de administrare la doze mari, iar analizele pentru funcția hepatică, renală și hemograma sunt necesare pentru evaluarea riscurilor pe termen lung.
Pacienții trebuie să efectueze aceste analize de sânge la intervale regulate, conform indicațiilor medicului, pentru a preveni complicațiile. În cazul în care apar simptome precum greață severă, oboseală extremă, icter sau sângerări neobișnuite, este important să se consulte imediat un specialist. Un management adecvat al tratamentului poate asigura eficiența terapiei și menținerea unei stări generale de sănătate cât mai bune.
Sursa – www.economica.net
