Ce se intampla cu arsenalul militar din Iran. Avertismentul serviciilor secrete americane
Capacitatea operațională a regimului de la Teheran a atins din nou cote alarmante, la scurt timp după operațiunile militare conduse de Washington. Datele recente arată o refacere rapidă a infrastructurii subterane și a stocurilor de armament, contrazicând evaluările inițiale privind neutralizarea amenințării în Orientul Mijlociu.
Infrastructura militara de la Strâmtoarea Ormuz
Cea mai mare îngrijorare în rândul oficialilor americani vizează în prezent Strâmtoarea Ormuz, recunoscută drept una dintre cele mai sensibile rute maritime ale lumii. Într-o analiză publicată recent de Adevarul, se arată că Iranul a reușit să recupereze accesul la majoritatea bazelor sale de rachete, la lansatoarele mobile și la infrastructura subterană cu valoare strategică. Surse familiarizate cu rapoartele de intelligence afirmă că Teheranul a redobândit capacitatea operațională pentru 30 dintre cele 33 de obiective de rachete amplasate de-a lungul acestei zone.
În eventualitatea unei escaladări a conflictului, aceste baze militare refăcute ar putea amenința direct navele militare americane, dar și petrolierele care tranzitează acest coridor energetic necesar pentru economia globală. Evaluările serviciilor secrete arată că Iranul continuă să dețină aproximativ 70% din lansatoarele mobile de rachete existente înainte de război. Același procent de 70% se aplică și în cazul stocurilor generale de rachete.
Arsenalul conservat include o gamă variată de armament. Este vorba atât despre rachete balistice capabile să lovească ținte aflate oriunde în regiune, cât și despre rachete de croazieră destinate în mod specific atacurilor asupra obiectivelor maritime sau terestre aflate la distanțe mai mici. Mai mult, imaginile satelitare și alte mijloace de supraveghere indică un fapt la fel de grav pentru planificatorii militari. Aproximativ 90% dintre facilitățile subterane iraniene utilizate pentru depozitarea și lansarea rachetelor sunt din nou accesibile, fiind considerate la acest moment „parțial sau complet operaționale”.
Declarațiile oficialilor de la Washington
Aceste concluzii din teren contrazic direct mesajele publice transmise în repetate rânduri de administrația Trump. Atât președintele american, cât și șeful Pentagonului, Pete Hegseth, au susținut că forțele armate iraniene au fost distruse și nu mai este o amenințare militară.
„Iranul aproape că nu mai are rachete și nu mai are nimic în plan militar.” – Donald Trump, președintele Statelor Unite
Declarația liderului de la Casa Albă a fost făcută în cadrul unui interviu acordat pentru postul de televiziune CBS News, la doar zece zile de la începutul conflictului armat. La rândul său, conducerea Departamentului Apărării a oferit asigurări similare privind succesul campaniei militare terestre și aeriene.
„Operațiunea Epic Fury a neutralizat complet forțele iraniene și le-a făcut nefuncționale pentru ani de zile.” – Pete Hegseth, șeful Pentagonului
Și totuși, noile informații apărute la mai puțin de o lună de la aceste declarații sugerează o cu totul altă perspectivă. Washingtonul ar fi supraestimat efectele loviturilor asupra infrastructurii iraniene, lansate pe data de 28 februarie, și ar fi subevaluat capacitatea regimului de la Teheran de a-și reface rapid potențialul militar.
Poziția Casei Albe privind capacitatea de luptă
În ciuda dovezilor strânse de serviciile de informații, Casa Albă respinge aceste interpretări referitoare la refacerea arsenalului inamic. Olivia Wells, purtătoare de cuvânt a administrației americane, a reiterat poziția oficială potrivit căreia armata iraniană este „zdrobită”.
Oficialul american a susținut public că regimul de la Teheran se află într-o poziție „nesustenabilă”. Ba chiar a sugerat că oricine vorbește despre refacerea capacităților militare iraniene devine, voit sau nu, „portavocea” Gardienilor Revoluției Islamice. În paralel cu aceste declarații politice, Pentagonul a criticat dur modul în care presa a relatat despre conflict și despre evaluările serviciilor de informații.
Dincolo de cifre și de disputele mediatice, rapoartele serviciilor americane scot la iveală o problemă strategică majoră. Armistițiul fragil care durează deja de o lună riscă să se prăbușească în orice moment. Dacă acest lucru se va întâmpla, Statele Unite riscă să intre într-o nouă fază a conflictului fix într-un moment în care propriile stocuri de muniție critică sunt serios afectate.
Consumul de muniție și temerile aliaților europeni
Potrivit evaluărilor interne, armata americană a consumat cantități uriașe de armament de înaltă precizie. Stocurile de rachete Tomahawk și de interceptoare Patriot au scăzut dramatic, în timp ce Iranul continuă să păstreze capabilități semnificative. O eventuală nouă campanie militară în Orientul Mijlociu ar obliga Pentagonul să utilizeze și mai intens muniții considerate absolut esențiale pentru alte potențiale confruntări globale.
Sunt luate în calcul scenarii de securitate în Asia, direct legate de amenințările reprezentate de China sau Coreea de Nord. Oficialii americani avertizează că refacerea acestor stocuri strategice ar putea dura ani de zile, nu doar câteva luni.
Iar unda de șoc a acestui deficit logistic se resimte puternic și pe continentul european. În discuțiile private purtate recent, reprezentanți ai Pentagonului au încercat să liniștească aliații europeni. Statele din Europa sunt tot mai preocupate de faptul că armamentele avansate cumpărate pentru a fi trimise pe frontul din Ucraina ar putea întârzia masiv. Există chiar temerea justificată că aceste sisteme defensive nu vor mai fi livrate deloc, în cazul în care Washingtonul va decide să prioritizeze reconstituirea propriilor rezerve de rachete și muniție.
Alegerile tactice și limitările bombelor antibuncăr
Atacurile comune lansate de Statele Unite și Israel au provocat, fără nicio îndoială, pagube serioase infrastructurii militare iraniene. Faptul că Teheranul a reușit totuși să conserve o parte atât de importantă a arsenalului său alimentează acum tot mai multe întrebări la nivel înalt. Experții militari analizează eficiența strategică a campaniei militare și costurile ei reale pe termen lung.
Potrivit unor oficiali citați în rapoartele de intelligence, Pentagonul a fost nevoit să facă alegeri tactice extrem de dificile pe parcursul bombardamentelor. Armata americană s-a confruntat cu un număr limitat de bombe speciale, capabile să distrugă buncăre subterane fortificate. Din cauza acestei lipse, comandanții au preferat în multe cazuri o soluție de compromis. Au decis să blocheze intrările în facilitățile iraniene, în loc să încerce distrugerea completă a complexelor și a arsenalului aflat în interiorul acestora.
Numai că rezultatele acestei strategii specifice s-au dovedit inegale, permițând inginerilor iranieni să deblocheze și să reactiveze 90% din locații. Criza iraniană rămâne astfel suspendată într-o zonă de incertitudine periculoasă. Administrația de la Washington este pusă în fața unei alegeri complicate, având de optat între continuarea presiunii militare directe, reluarea negocierilor diplomatice sau o nouă escaladare regională cu ramificații globale.
