Ce se întâmplă la Londra după revolta a 96 de parlamentari. Premierul britanic riscă să piardă funcția

Alegerile de joia trecută au declanșat o undă de șoc la Londra, unde 96 dintre cei 402 parlamentari laburiști i-au cerut oficial un calendar de demisie premierului Keir Starmer. Înfrângerea electorală severă a deschis calea unei rebeliuni interne, iar numărul liderilor care vizează deschis preluarea conducerii a ajuns deja la trei.

Ceea ce se joacă acum în interiorul Partidului Laburist depășește însă simpla supraviețuire a unui lider de centru-stânga. O eventuală prăbușire a lui Starmer ar transforma Marea Britanie într-un stat cronic instabil la nivel executiv, actualul premier riscând să devină al cincilea prim-ministru britanic din ultimii șapte ani care este înlăturat din funcție prin presiuni interne. Dincolo de cifre, miza reală este controlul asupra agendei guvernamentale într-o perioadă în care economia britanică este deja vulnerabilă.

Precedentul politic din urmă cu patru ani, când Liz Truss a fost executată politic sumar de propriul partid după doar câteva săptămâni de guvernare, a demonstrat cât de repede se pot schimba alianțele la Westminster. Iar lipsa de organizare a facțiunilor laburiste nu face decât să prelungească această agonie instituțională.

RecomandariOperatiune uriașă de securitate la Londra. Ce se întâmplă chiar acum pe strazi

Strategia primarului din nord

Primul care a intrat oficial în cursa pentru succesiune este Andy Burnham. Cunoscut drept regele din nord datorită funcției sale de primar al Greater Manchester, el are nevoie mai întâi de un mandat parlamentar pentru a putea contesta conducerea. Și exact aici lucrurile stau puțin diferit față de procedurile clasice de partid.

Burnham a anunțat joi seară că va candida pentru o alegere parțială în circumscripția Makerfield din nord-vestul Angliei. Locul a fost eliberat recent de Josh Simons, un fost loialist al lui Starmer. Într-o amplă analiză politică publicată vineri de Antena3, se arată că aliații premierului au decis să nu blocheze această candidatură prin intermediul organismelor de conducere ale partidului. Numai că obstacolul principal rămâne electoratul.

Makerfield nu mai este un fief sigur. Majoritatea laburistă a fost redusă la doar 5.399 de voturi de către Partidul Reformei condus de Nigel Farage. Săptămâna trecută, laburiștii au pierdut toate cele 22 de mandate pe care le apărau în Consiliul Wigan.

„Dacă Burnham reușește să câștige aici, va demonstra că are capacitatea de a câștiga circumscripții pe care te-ai aștepta ca majoritatea politicienilor laburiști să le piardă în acest moment.” – John Curtice, politolog britanic

Dar cine va prelua cu adevărat frâiele partidului dacă planul primarului eșuează? Fosta aliată a premierului, Angela Rayner, a anunțat că nu va iniția ea procesul de contestare, dar este pregătită să candideze dacă se ajunge la alegeri interne, lăsând totuși o portiță deschisă pentru a-l susține pe Burnham ca reprezentant al stângii moderate.

RecomandariReacția furioasă a premierului interimar. Ce se întâmplă cu 350 de milioane de euro

Momentul ratat al fostului ministru

Wes Streeting, fost ministru al sănătății, părea pregătit să lanseze un atac frontal. Deși a demisionat din funcție joi, acuzând vidul de putere din partid, el a ezitat să dea semnalul de start al competiției. La ora 17:00, când Simons și-a anunțat demisia din Parlament pentru a-i face loc lui Burnham, echipa lui Streeting a fost luată complet prin surprindere.

RecomandariSurpriza uriașă pe scena politică din Israel. Ce se întâmplă cu dosarele penale ale premierului

Unii parlamentari Streeting, fiind poziționat mult mai la dreapta față de consensul partidului, ar avea șanse minime într-un vot intern. Totuși, taberele încearcă să negocieze.

„Wes deschide calea pentru o competiție reală, nu pentru o încoronare grăbită. Trebuie să se întâmple mai devreme, nu mai târziu. Nu putem continua așa. Este extrem de dăunător. este iminent, trebuie să fie în curând. Aceasta este și opinia lui Wes.” – Aliat anonim al lui Wes Streeting

Iar tabăra lui Burnham a respins rapid orice speculație privind un pact de neagresiune. Un deputat apropiat primarului a clarificat că nu există absolut nicio înțelegere cu Wes, acuzându-l pe fostul ministru că era pregătit să arunce partidul în haos.

Implicații strategice pe termen mediu

În ciuda presiunilor uriașe, Keir Starmer continuă să guverneze, deși autoritatea sa este grav avariată. El le-a transmis membrilor cabinetului că va rămâne în funcție pentru a asigura stabilitatea economică. Înlocuitorul lui Streeting la Sănătate, James Murray, a fost numit rapid, iar miniștri cheie precum Shabana Mahmood și Peter Kyle au decis să nu demisioneze deocamdată.

Calendarul politic imediat aduce însă noi teste de stres. Starmer intenționează să supună votului în această vară proiecte controversate privind reforma imigrației, care ar putea declanșa noi rebeliuni interne. Mai mult, contrastul dintre haosul de la Londra și agenda diplomatică va fi clar la începutul săptămânii viitoare, când premierul britanic este așteptat la summitul anual al liderilor G7 din Franța.

Decizia finală privind declanșarea alegerilor parțiale din Makerfield aparține responsabililor pentru disciplina de vot ai partidului. Cea mai timpurie dată posibilă pentru scrutin este 18 iunie, moment până la care rămâne neclar dacă premierul britanic va alege să își negocieze o retragere controlată sau va risca o confruntare deschisă în Parlament.