Cine plătește concediul medical: angajatorul sau statul? 

De Jurnalul Național Actuale Sănătate 202 citiri
3 min citire

Inrolare trafic.ro




 

În contextul legii românești, concediul medical este acordat asiguraților care au domiciliul în România și au un stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni în ultimul an, anterior lunii pentru care se acordă concediul.

Cine are dreptul la concediu medical?

Dreptul la concediul medical este valabil atât pentru persoanele angajate cu contract de muncă, cât și pentru administratorii sau managerii de firme, membrii asociațiilor familiale, deținătorii de PFA sau cei care au încheiat contracte individuale de asigurări sociale pentru indemnizații și concedii.

Cu toate acestea, pentru urgențele medico-chirurgicale, bolile infecto-contagioase, unele boli cardiovasculare, SIDA și neoplazii, tuberculoză sau pentru a beneficia de concediul și indemnizația de risc maternal, nu este necesar un stagiu minim de cotizare.

Este important ca, în cazul schimbării locului de muncă, fostul angajator să elibereze o adeverință cu stagiul de cotizare, care să fie prezentată noului angajator.

Practic, concediul medical poate fi acordat de către orice medic cu autorizație de liberă practică, medicul de familie sau medicul specialist care a încheiat o convenție cu casele de asigurări de sănătate.

Pentru urgențele medico-chirurgicale, certificatul de concediu medical este emis doar de către medicul de specialitate.

Cine plătește concediul medical: angajatorul sau statul?

În perioada de incapacitate temporară de muncă, asiguratul primește o indemnizație, iar procentul acestuia variază în funcție de codul diagnosticului stabilit de medic:

-Boală obișnuită: 75%;
-Accident în timpul deplasării la sau de la locul de muncă: 100%/80%;
-Accident de muncă: 100%/80%;
-Boală profesională: 100%/80%;

În contextul OUG 159/2005, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă în România este reglementată în conformitate cu articolul 12 al Capitolului II.

Graţie acestor norme, responsabilitatea pentru suportarea indemnizației variază în funcție de perioada de incapacitate temporară de muncă.

În primele cinci zile de incapacitate temporară de muncă, indemnizația este suportată de angajator.

După această perioadă, începând de la ziua următoare celei suportate de angajator, costul indemnizației este preluat din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Această regulă se aplică până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului sau până la pensionarea acestuia.

De asemenea, în cazul suspendării temporare a activității de către angajator sau încetării activității acestuia prin diverse modalități legale, drepturile care s-au născut anterior acestor situații sunt suportate din bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Aceasta include și situațiile în care contractul individual de muncă, contractul de administrare sau de management a expirat sau când a expirat termenul pentru exercitarea funcției publice.

Sursa – playtech.ro