Cum ar putea China să construiască cea mai mare armată de hackeri din lume?
China intenţionează să dezvolte un ecosistem impresionant de angajament colectiv mai puternic pentru schimbare și pentru susținerea valorilor democratice.
Competiţii de hacking, formate prin colaborarea dintre universități, companii private și agenții de stat, cu scopul de a-și consolida forțele cibernetice.
Documentele recent dezvăluite arată cum această inițiativă avansată îi ajută pe chinezi să reducă decalajul față de Statele Unite în pregătirea pentru posibile conflicte digitale.
Programul este susținut de președintele Xi Jinping încă din anul 2014 şi are ca obiectiv transformarea Chinei într-o superputere cibernetică, cu rezultate deja vizibile pe scena globală.
Rolul competițiilor de hacking în dezvoltarea capacităților cibernetice
Astfel, începând cu anul 2004, China a organizat peste 120 de concursuri CTF (Capture the Flag), dintre care 54 sunt evenimente recurente. Aceste competiții atrag anual mii de participanți și sunt gestionate de către Ministerul Securității Publice, Ministerul Securității de Stat și Armata Populară de Eliberare.
Ele servesc ca platformă pentru tinerii hackeri să-și testeze și îmbunătățească abilitățile, participând la provocări de tip jeopardy sau jocuri de apărare și atac.
Din informaţiile Atlantic Council, ecosistemul CTF din China este neegalat la nivel mondial în ceea ce privește dimensiunea și amploarea sa, oferind tinerilor talentați oportunități similare unei ligi universitare uriașe, dar cu un accent clar pe securitatea cibernetică.
Integrarea tinerelor talente în sectorul de securitate cibernetică
China și-a structurat un canal eficient de integrare a tinerelor talente în sectorul cibernetic prin colaborarea strânsă cu universități de vârf, corporații și agenții guvernamentale.
Cei mai buni participanți la competițiile de hacking primesc acces la baza de date națională de securitate cibernetică, programe de antrenament exclusive și locuri de muncă remunerate generos în cadrul agențiilor de informații.
Opt dintre cele mai prestigioase nouă universități din Liga C9 din China sunt implicate direct în cercetări de securitate cibernetică, variind de la utilizarea inteligenței artificiale la protecție digitală, până la sprijinirea agențiilor de stat în descifrarea și traducerea documentelor obținute prin diverse mijloace.
Cum se implică companiile private în consolidarea securității cibernetice?
Sute de companii private colaborează cu statul chinez în eforturile acestuia de a construi capabilități ofensive în spațiul cibernetic.
Stakeholderii guvernamentali, cum ar fi Armata Populară de Eliberare și Ministerul Securității de Stat, lucrează cot la cot cu diverse firme, uneori având legături directe cu activități cibernetice ilicite.
Un exemplu proeminent este Integrity Technology Group, asociată cu grupul de hacking APT Flax Typhoon.
Încă din anul 2024, scurgerile de informații au arătat cum companii precum i-Soon ofereau servicii și informații unor instituții guvernamentale relevante, consolidând astfel legăturile dintre sectorul privat și cel public în acțiunile de război cibernetic.
Tendința globală crescută a atacurilor cibernetice
În anul 2025, CrowdStrike, o firmă americană de securitate, a publicat un raport, indicând o creștere de 150% a activităților de spionaj cibernetic susținute de statul chinez. Dakota Cary de la Atlantic Council subliniază că aceasta este o perioadă prolifică pentru hacking-ul chinez.
Concret, în 2024, SUA a acuzat doi hackeri chinezi pentru spionaj, arătând gradul de sofisticare al rețelelor cibernetice din China. Spre deosebire de SUA, unde competițiile CTF sunt mai degrabă axate pe apărarea cibernetică, China favorizează dezvoltarea abilităților ofensive.
Unit 61398 și evoluția recunoașterii oficiale
În anul 2013, Mandiant, o firmă de securitate din SUA, a publicat un raport cu privire la Unit 61398, o organizație chineză specializată în război cibernetic împotriva unor entități americane. China a recunoscut oficial, pentru prima dată în anul 2015, că dispune de unități cibernetice dedicate spionajului și intervențiilor în rețelele informatice străine.
În acest sens, pentru democrațiile occidentale, provocările sunt tot mai mari. Acestea trebuie să regândească strategiile pentru dezvoltarea talentului în securitate cibernetică, să îmbunătățească politicile de vulnerabilitate și să conlucreze mai eficient între sectorul public și cel privat.
Numai prin investiții holistice și strategii coerente, aceste națiuni pot spera să păstreze o apărare cibernetică echilibrată în fața provocărilor globale.
