Cum taxează țările europene impozitul pe avere în 2025?
În Europa sunt doar trei țări care mai au un impozit pe averea netă a persoanelor fizice.
Astfel, Spania, Norvegia și Elveția sunt singurele care îl mențin, în timp ce alte patru state taxează doar anumite tipuri de bunuri.
De ce impozitul pe avere rămâne un subiect dezbătut, acum?
Inegalitățile de avere sunt o realitate în întreaga lume, inclusiv în Europa. Din informaţiile Băncii Centrale Europene, la începutul anului 2025, cele mai bogate 5% dintre gospodăriile din zona euro dețineau 45% din averea netă, iar primele 10% controlau 57,4%. Aceste date mențin discuțiile despre impozitarea averilor în prim-planul agendei publice.
Miliardarul francez Bernard Arnault a criticat recent propunerea unui impozit de 2% pentru activele care depășesc 100 de milioane de euro, spunând că este „O ofensivă mortală pentru economia noastră”. Totuși, în ce țări europene există astfel de taxe și ce impact au ele asupra veniturilor publice?
Țările care taxează averea netă în prezent
Din datele Tax Foundation, doar Spania, Norvegia și Elveția impun în 2025 un impozit pe averea netă a persoanelor fizice.
Sistemele diferă de la o țară la alta:
- Spania: Impozitul este progresiv, între 0,16% și 3,5% pentru averile care depășesc 700.000 de euro. Rezidenții sunt taxați pentru toate activele, oriunde s-ar afla, iar nerezidenții doar pentru cele din Spania. În 2022, a fost introdus și un impozit suplimentar de solidaritate, între 1,7% și 3,5% pentru averile mai mari de 3 milioane de euro, inițial temporar, dar devenit permanent.
- Norvegia: Statul percepe 1% pentru averile între 1,7 milioane NOK (145.425 euro) și 20 milioane NOK (1,71 milioane euro), iar pentru sume mai mari rata crește la 1,1%. Din această sumă, 0,7% ajunge la administrațiile locale, iar 0,3% la bugetul central.
- Elveția: Pragurile de impozitare sunt mai mici, ceea ce înseamnă că și o parte din clasa de mijloc este afectată. În Zurich, impozitul începe de la 80.000 CHF (85.560 euro) pentru persoanele singure, cu o rată de pornire de 0,05%. Pentru familii și părinți singuri cu copii minori, pragul este de 159.000 CHF (170.090 euro). Rata crește treptat și ajunge la 0,3% pentru averile care depășesc 3.262.000 CHF (3,49 milioane euro) pentru persoanele singure și 3.342.000 CHF (3,58 milioane euro) pentru familii.
Care sunt ţări care taxează doar anumite tipuri de bunuri?
Alte patru state europene aplică impozite doar pe anumite categorii de active, nu pe averea netă totală.
Franța: impozit pe proprietăți imobiliare
În Franța, rezidenții sunt obligați să plătească un impozit pe proprietățile imobiliare dacă valoarea acestora depășește 1,3 milioane de euro, indiferent unde se află acestea. Nerezidenții plătesc doar pentru bunurile imobiliare deținute pe teritoriul Franței. Rata maximă poate ajunge până la 1,5% în funcție de valoarea netă a activelor.
Italia, Belgia și Olanda impun și ele taxe pe anumite active, cum ar fi cele financiare, dar nu pe averea netă totală a persoanelor.
Cât contribuie aceste impozite la bugetele naționale?
În datele OECD se arată că, Elveția a colectat 9,5 miliarde de euro din impozitul pe avere în 2023, ceea ce reprezintă 4,3% din veniturile fiscale totale.
Spania a adunat 3,1 miliarde de euro, adică 0,6% din total.
Norvegia a strâns 2,7 miliarde de euro, respectiv 1,5% din veniturile fiscale, iar
Franța a colectat 2,3 miliarde de euro, adică 0,2%.
Ca procent din PIB, aceste sume sunt relativ mici.
În 2023, veniturile din impozitul pe avere netă au variat între 0,21% din PIB în Spania și 1,16% în Elveția.
De ce au fost eliminate impozitele pe avere în Europa?
Concret, „Impozitele pe averea netă au eșuat adesea în a-și atinge obiectivele redistributive”, se menționează în raportul OECD. În ultimele trei decenii, numărul țărilor membre OECD care aplică impozite pe avere a scăzut de la 12 în 1990 la doar 4 în 2017.
- Țări care au renunțat la impozitul pe avere: Austria (1994), Danemarca (1997), Germania (1997), Olanda (2001), Finlanda, Islanda, Luxemburg (toate în 2006), Suedia (2007).
Problema mobilității capitalului
Cristina Enache, economist la Tax Foundation, explică: „Când un impozit este concentrat în mare măsură asupra câtorva persoane bogate, foarte mobile, chiar și o mică creștere a cotei de impozitare poate duce la fuga capitalului și la relocarea persoanelor înstărite în jurisdicții învecinate.”
Enache mai arată că atunci când contribuabilii bogați părăsesc țara, nu se pierde doar venitul din impozitul pe avere, ci și venituri importante din impozitul pe venit și pe consum, care reprezintă surse esențiale pentru bugetele europene.
Perspective pentru impozitul pe avere în Europa
Discuțiile despre impozitarea averilor vor continua, mai ales în contextul în care guvernele caută soluții pentru reducerea inegalităților și creșterea veniturilor la buget. Totuși, experiența ultimelor decenii arată că aceste taxe trebuie gestionate cu atenție pentru a evita efectele negative.
Subiectul va rămâne pe agenda politică europeană, fiind influențat atât de realitățile economice, cât și de presiunea publică pentru o distribuție mai echitabilă a resurselor.
