Curse cu scaune de birou în Japonia premiul cel mare este de 90 de kilograme de orez
Un sport nou și bizar face furori în Japonia. Echipe de trei persoane se întrec în curse de anduranță de două ore, nu în mașini, ci pe scaune de birou, parcurgând peste 20 de kilometri pe circuite stradale. Iar premiul cel mare este, pe cât de neașteptat, pe atât de practic: 90 de kilograme de orez.
O idee născută dintr-o joacă
Totul a pornit în 2010, când Tsuyoshi Tahara a fondat prima cursă în orașul Kyotanabe. Inspirația i-a venit dintr-o amintire din copilărie, când un profesor l-a certat pentru că se juca cu un scaun de birou. De atunci, sportul a explodat la nivel național. Competiția se desfășoară anual în 10 orașe, inclusiv Tokyo, Kyoto și Shizuoka, atrăgând chiar și echipe trimise de corporații mari precum Toyota.
„Cel mai mare avantaj este că oricine poate participa. Există oameni care lucrează din greu în birouri din întreaga lume și vrem ca ei să iasă din birou”, a explicat Tahara.
Reguli stricte pentru o cursă absurdă
La prima vedere pare o harababură, dar lucrurile stau puțin diferit. V-ați fi gândit vreodată că un scaun de birou poate deveni mașină de curse? Participanții trebuie să poarte echipament de protecție complet: cască, cotiere, genunchiere și mănuși. Dar cea mai importantă regulă este legată de „vehicul”. Concurenților li se cere să folosească exclusiv scaune nepersonalizate, disponibile în comerț.
Numai că aceste scaune nu sunt proiectate pentru curse de stradă.
Nu de puține ori, modelele mai slabe cedează și se crapă în timpul cursei, adăugând un element de imprevizibil competiției. Fiecare traseu stradal are, de altfel, propriul său nivel de dificultate.
Un balsam pentru cultura muncii
Dincolo de amuzament, evenimentul este văzut de fondator ca un balsam pentru cultura muncii extenuantă din Japonia. Le permite concurenților să se întoarcă pentru scurt timp în copilărie și să se bucure de lucruri care în mod normal nu le sunt permise. Yasunori Miura, un angajat de birou care se antrenează în timpul liber, confirmă această perspectivă.
„Oamenii din Japonia pot munci prea mult, dar totuși se pot dedica pe deplin unei activități absurde ca aceasta și se pot bucura de ea chiar și pe măsură ce îmbătrânesc”, a spus el.
Premiul cel mare, cele 90 de kilograme de orez, a fost ales de Tahara pentru că este un aliment de bază în Japonia și poate fi împărțit cu ușurință. E drept că există și variații regionale (la Tokyo, de exemplu, premiul constă în 5 kilograme de ton), însă ideea de bază rămâne aceeași: o evadare din cotidianul corporatist.
