Datoria externă a României a crescut cu 1,5 miliarde de euro în două luni
Datoria externă totală a României a crescut cu 1,5 miliarde de euro în primele două luni ale acestui an, ajungând la un total de 229,9 miliarde de euro. Cifrele au fost publicate miercuri de Banca Națională a României și arată o continuare a trendului de îndatorare a statului.
Suma este amețitoare pentru un om simplu.
Mai exact, creșterea din ianuarie și februarie este echivalentul a 2,8 milioane de salarii minime nete pe economie. În România, aproximativ 1,5 milioane de angajați sunt plătiți oficial cu salariul minim, ceea ce face ca această comparație să fie și mai relevantă. Practic, datoria acumulată în doar două luni ar putea acoperi salariile a aproape dublul numărului de angajați pe salariul minim.
Ce înseamnă datoria totală de aproape 230 de miliarde de euro
Dacă creșterea pe două luni pare mare, cifra totală a datoriei externe este și mai greu de înțeles. Cei 229,9 miliarde de euro acumulați reprezintă echivalentul a 434 de milioane de salarii minime nete. salariul minim brut pe economie este de 4.050 de lei în 2026, iar netul ajunge la 2.699 de lei. Cu valoarea totală a datoriei externe s-ar putea plăti salariile celor 1,5 milioane de români care încasează acest venit timp de 289 de luni. Asta înseamnă aproape șase ani de exercițiu financiar în care statul ar putea acoperi aceste plăți doar din suma datorată creditorilor externi.
Cum s-a ajuns aici: bani pentru clientela politică
Procesul de îndatorare accelerată a început în 2015. Documentarea arată că politicienii de la acea vreme au ajuns la concluzia că spațiul fiscal rezultat din datoria externă extrem de mică de atunci poate fi folosit pentru a asigura „carne de prosperitate pentru clientela politică”. Așa a început îndatorarea masivă. Banii au fost folosiți cu regularitate pentru a mitui electoratul, care trebuia să devină captiv și să voteze la infinit aceleași personaje politice.
Însă această strategie nu a funcționat pe termen lung.
Încercarea de menținere a electoratului în captivitate a dus la situația dramatică de anul trecut. Atunci, votând antisistem, românii au fost la un pas de a-l alege pe Călin Georgescu, descris de propaganda Moscovei drept un om antisistem, o caracterizare pe care sursa o numește „o minciună sfruntată”.
Comparație cu alte state: economii care își permit datorii colosale
fireste, România nu este singura țară cu datorii mari. Însă o datorie externă mai mare trebuie să fie acoperită cu o forță economică net superioară celei a României. Un exemplu definitoriu este cel al Italiei, a treia cea mai mare economie din Zona Euro. Datoria publică a Italiei a atins un nou nivel-record de 3.139,9 miliarde de euro în februarie 2026. La începutul anului, datoria publică externă era de 3.095 de miliarde de euro, iar ponderea datoriei în PIB a fost estimată să crească la aproape 138% anul acesta, conform Digi24.ro. Deci, Italia are forța economică să-și permită astfel de îndatorări.
Și Statele Unite ale Americii au cifre cu adevărat fantastice, dar și o economie capabilă să le susțină. Datoria externă a SUA era de aproximativ 26,47 trilioane de dolari în 2024, în timp ce datoria publică a depășit 39 de trilioane de dolari în 2026.
Bani pentru dezvoltare, nu pentru consum
Orice stat din lume se împrumută, iar acest lucru nu este o joacă, precum la Loto. Banii împrumutați, atât din relația externă, cât și din cea internă, trebuie folosiți pentru dezvoltare. În primul rând, se fac investiții în infrastructură, un termen care nu se referă doar la autostrăzi. Scopul este ca fiecare leu investit astfel să aducă înapoi un leu plus un profit, chiar și indirect, prin stimularea mediului de afaceri, care produce prosperitate.
În loc să facă investiții, România a pompat sume enorme din acești bani în populație. Asta a creat obligații de plată greu de acoperit, care generează o expunere fiscală negativă majoră pentru anii ce urmează.
Acum, Guvernul Bolojan este obligat să plătească treptat acești bani. Niciun stat din lume nu își poate achita datoria dintr-o dată, iar existența unei datorii publice poate fi privită și ca un mod de a fi obligat să ai disciplină fiscală și să nu joci „bătuta pe banii publici”.
