Datoria României a explodat la 1138 miliarde lei după trei șocuri externe majore
Datoria guvernamentală a României a atins un nou record în decembrie 2025, ajungând la 1138 miliarde de lei. Cifra reprezintă 59,6% din Produsul Intern Brut, o creștere accelerată de la 54,8% în anul precedent. Practic, am depășit deja, cel mai probabil, pragul de 60% din PIB prevăzut în Tratatul de la Maastricht.
Pragul este depășit.
Trei crize au umflat nota de plată
Privind în urmă, evoluția datoriei arată trei salturi uriașe, toate provocate de crize externe care au lovit din plin România. Primul șoc a fost criza financiară din 2009-2011, care a triplat ponderea datoriei în PIB, de la 12,3% în 2008 la 35,4% în 2012. A urmat criza pandemică din 2020-2021, care a adăugat și ea un salt mare, de la 35% din PIB în 2019 la 48,3% la finalul lui 2021.
Iar al treilea val a venit odată cu războiul din Ucraina, din martie 2022 și până în prezent. În această perioadă, datoria a urcat de la 47,9% din PIB în 2022 la pragul actual de 59,6%. aceste șocuri externe au amplificat dezechilibrele interne, iar efectele se văd acum în cifrele oficiale.
Comparația cu Europa și efectul de graniță
La prima vedere, nu stăm chiar cel mai rău. Conform datelor Eurostat din trimestrul al treilea al anului 2025, România avea o pondere a datoriei de 58,9% din PIB, fiind a 14-a cea mai mică din Uniunea Europeană și sub media UE27 de 82,1%. Suntem departe de campioni precum Grecia (149,7%) sau Italia (137,8%).
Numai că lucrurile stau puțin diferit când ne uităm la dinamică. În ultimul an, România a înregistrat o creștere a datoriei de 5,5 puncte procentuale din PIB. Doar Polonia (plus 5,0 pp), Finlanda (plus 4,7 pp) și Bulgaria (plus 4,1 pp) se apropie de acest ritm. Ce au în comun majoritatea acestor țări? Proximitatea față de conflictul din Ucraina, un factor care validează „teza contagiunii negative a proximității față de război”.
De ce s-a ajuns aici, pe bune?
Dincolo de crizele evidente, există și cauze interne care au contribuit la această explozie. Una dintre ele este „favorizarea ideologică aproape exclusivă a austerității în detrimentul unor stimuli țintiți pentru creșterea potențialului economic”. Mai mult, România suferă de pe urma menținerii unui rating de țară scăzut, la o singură treaptă deasupra nivelului nerecomandat investițiilor, ceea ce se traduce prin costuri de finanțare ridicate. E drept că instabilitatea politică de la finalul lui 2024, generată de anularea alegerilor prezidențiale, a fost și ea un factor perturbator major.
O altă problemă majoră este „lipsa totală de viziune la nivelul cel mai înalt de decizie privind fundamentarea unor Proiecte majore de dezvoltare a României”. Eșecul unor inițiative precum „România Educată” este doar un exemplu.
Analiza de sustenabilitate: volatili, dar nu fără speranță
Ideile conform cărora am putea merge liniștiți spre media europeană de 82% din PIB sunt, conform specialiștilor, „greșit fundamentate”. Atât România, cât și Polonia, se află în Procedura de Deficit Excesiv și trebuie să aplice măsuri de consolidare fiscală până în 2031.
Analiza Comisiei Europene arată că pe termen scurt nu există risc de criză fiscală nici pentru noi, nici pentru polonezi. Pe termen mediu, însă, traiectoria României este mai instabilă, cu o datorie care crește mai rapid. Pe termen lung, ambele țări au nevoie de ajustări, dar Polonia are nevoie de una de trei ori mai mare ca amplitudine. Concluzia este tranșantă: „România este mai volatilă, dar Polonia este nesustenabilă structural.”
Printre factorii de risc pentru țara noastră se numără ponderea ridicată a datoriei deținute de nerezidenți și poziția investițională internațională netă, care este defavorabilă. Totuși, există și vești bune. Avem o presiune redusă generată de ponderea mică a datoriei pe termen scurt (doar 7%) și un buffer consistent în Trezorerie, care acoperă necesarul brut de finanțare pentru mai bine de 3 luni.
