Davos – Trump a spart ordinea mondială. Canada cheamă la o nouă alianță

Regulile s-au schimbat. Punct. La Forumul Economic Mondial de la Davos, liderul canadian Mark Carney a aruncat bomba. L-a acuzat pe Donald Trump, fără ocolișuri, că a distrus ordinea mondială folosind economia ca armă. Ficțiunea a luat sfârșit. Acum intrăm într-o realitate brutală, una în care forța nu mai cunoaște nicio limită.

Discursul său, publicat de Cbsnews, a fost de o duritate rară. Carney a conturat un peisaj internațional sumbru, cerând „puterilor mijlocii” – țări precum Canada – să se alieze. Scopul? O nouă ordine. Una clădită pe valorile lor, nu pe dependența de Statele Unite. Mesajul e simplu. Și brutal. Vechile reguli sunt inutile.

„Ficțiunea s-a terminat, a început realitatea dură”

Carney a pus degetul pe rană. Fără menajamente. „Suntem în mijlocul unei rupturi, nu a unei tranziții”, a spus el. A descris finalul unei „ficțiuni plăcute” și startul unei „realități dure, în care geopolitica… nu este supusă niciunei limite, niciunei constrângeri”. Zeci de ani, țări ca a lui au crescut la adăpostul unor reguli internaționale. Era o lume predictibilă. Acum, nu mai e.

Astăzi, marile puteri transformă economia într-o armă. Tarifele? Pârghii de presiune. Lanțurile de aprovizionare? Vulnerabilități numai bune de exploatat. Carney a spus-o pe șleau: „Nu poți trăi în minciuna beneficiului reciproc prin integrare, atunci când integrarea devine sursa subordonării tale”. Chiar și instituțiile care păreau de neclintit, cum ar fi OMC sau ONU, piloni pentru statele mici, sunt acum amenințate direct.

„Trăim o minciună”. Metafora care explică totul

Ca să explice situația, Carney a apelat la o analogie. Una dură, a disidentului ceh Václav Havel. E povestea aprozarului. În fiecare dimineață, omul punea în vitrină un afiș: „Muncitori din toată lumea, uniți-vă!”.

Nimeni nu mai credea în sloganul ăla. Nici măcar el. O făcea doar ca să evite probleme, să-și arate supunerea. Havel a numit asta „a trăi în minciună”. Și exact asta, spune Carney, au făcut multe țări. Inclusiv Canada. Au jucat teatru, au participat la ritualurile unei ordini globale în timp ce ignorau crăpăturile din ziduri. De ce? Fiindcă așa era convenabil. Dar „acest târg nu mai funcționează”. S-a terminat. E timpul ca lumea să nu se mai prefacă. Carney a fost clar: „Prieteni, este timpul ca firmele și țările să-și dea jos afișele din vitrină”.

Calea Canadei: Cum pot supraviețui puterile mijlocii

Ce opțiuni există? Canada are un răspuns, numit de președintele finlandez Alexander Stubb „realism bazat pe valori”. Ce înseamnă asta? O politică externă pragmatică, dar cu principii solide. Canada nu mai așteaptă o lume perfectă. Acționează în lumea reală. Așa cum e ea.

Mai exact, țara își întărește forțele acasă. Guvernul canadian, a spus Carney, pompează un trilion de dolari în energie, AI și minerale critice. O investiție masivă. Cheltuielile pentru apărare? Se vor dubla până la finalul deceniului. Simultan, se mișcă rapid și pe plan extern. Doar în ultimele șase luni, Canada a parafat 12 acorduri noi, comerciale și de securitate, pe patru continente. Și negociază la foc continuu pacturi de liber schimb cu India, ASEAN și Mercosur. O adevărată ofensivă diplomatică.

„Dacă nu ești la masă, ești în meniu”

Avertismentul final al lui Carney a fost cel mai direct. Într-o lume dominată de giganți, țările de la mijloc au o alegere simplă. Chiar foarte simplă. Fie se bat între ele pentru atenția unei superputeri, fie se unesc și creează o a treia forță. O forță cu impact. Să negociezi de unul singur cu un hegemon e sinucidere curată. Negociezi din slăbiciune.

„Asta nu e suveranitate. Este performarea suveranității în timp ce accepți subordonarea”, a subliniat el. Singura ieșire? Puterile mijlocii trebuie să lucreze umăr la umăr. Să uite de o ordine internațională moartă. Să aplice aceleași reguli pentru toți, prieteni sau dușmani. Să clădească instituții noi, care chiar funcționează. Concluzia lui Carney a fost memorabilă: „Puterile mijlocii trebuie să acționeze împreună, pentru că dacă nu suntem la masă, suntem în meniu”. O invitație deschisă. Pentru oricine e pregătit. Fiindcă nostalgia, a spus el, nu e o strategie.