Două mutări nucleare în Orientul Mijlociu cresc riscul unei curse a înarmării
Pentru statele care își leagă securitatea de echilibrul de forțe din Orientul Mijlociu, schimbarea de la vârful regimului de la Teheran deschide cel mai sensibil scenariu: serviciile americane de informații evaluează că Mojtaba Khamenei, noul lider suprem al Iranului, ar fi mai dispus decât tatăl său, Ali Khamenei, să accepte transformarea programului nuclear iranian într-unul militar.
Spre deosebire de poziția oficială susținută sub Ali Khamenei, care interzisese armele nucleare printr-un edict religios, noua evaluare americană indică o posibilă ruptură de doctrină. Miza este mai mare decât o schimbare de discurs: o eventuală trecere de la program civil la unul militar ar forța SUA, Israelul și Arabia Saudită să își recalculeze rapid strategiile de securitate.
Contextul politic este la fel de greu ca implicațiile. Dosarul public nu clarifică nici data morții, nici mecanismul prin care Mojtaba Khamenei a ajuns noul lider suprem, dar evaluarea serviciilor americane pleacă de la ideea că succesiunea de la Teheran a schimbat și pragul de toleranță față de opțiunea nucleară militară.
În același timp, Iranul nu și-ar fi reluat îmbogățirea uraniului, însă a mutat o parte din echipamente la o nouă instalație subterană fortificată, Pickaxe Mountain, aflată lângă Natanz, cum relatează Mediafax. Sursa nu precizează ce echipamente au fost mutate, dar simplul transfer către o facilitate subterană ridică miza de securitate pentru adversarii regionali ai Teheranului.
Washingtonul încearcă să răspundă prin Arabia Saudită
Pe acest fundal, administrația Trump încearcă să avanseze un acord de cooperare nucleară civilă cu Arabia Saudită. Ținta americană este ca înțelegerea să respecte standardele acordului „123” încheiat anterior cu Emiratele Arabe Unite, adică reperul pe care Washingtonul îl folosește drept termen de comparație pentru un parteneriat nuclear civil acceptabil.
Un grup de experți în securitate rezumă astfel condiția americană:
„Cu cât se va apropia mai mult de standardul stabilit prin acordul cu Emiratele Arabe Unite, cu atât oamenii vor avea mai multe motive să fie liniștiți.”
Acest punct contează direct pentru arhitectura regională. Dacă Iranul se îndepărtează de linia civilă afirmată oficial sub Ali Khamenei, atunci orice acord nuclear cu Arabia Saudită devine mai mult decât un dosar bilateral: devine o piesă de echilibru într-o regiune în care fiecare pas tehnologic al unui actor împinge răspunsuri de securitate din partea celorlalți.
Normalizarea cu Israelul rămâne parte din calculul american
Strategia SUA nu se oprește la componenta tehnică a unui acord nuclear civil. În același pachet intră și normalizarea relațiilor culturale și economice dintre Arabia Saudită și Israel, văzută de analiștii citați drept o componentă a moștenirii politice pe care președintele SUA vrea să o lase după cele două mandate.
Unul dintre analiștii în domeniul securității descrie legătura dintre aceste dosare în termeni direcți:
„Găsirea unei căi către pace și normalizarea relațiilor culturale și economice cu Israelul reprezintă o componentă importantă a acestui demers și face parte din moștenirea politică pe care președintele SUA dorește să o lase în urma celor două mandate ale sale.”
Pentru statele din regiune, consecința imediată este că dosarul nuclear iranian nu mai poate fi privit separat. O eventuală schimbare de doctrină la Teheran ridică presiunea asupra negocierilor americano-saudite și asupra relației dintre Riad și Israel, iar orice pas făcut de mâine în aceste trei direcții va fi citit în cheie de descurajare și reechilibrare strategică.
Citește și:
