După 17 ani afară, românii revin: Preferă răul de acasă decât visul străinătății

Ce mai înseamnă succesul? Pentru mii de români, răspunsul s-a schimbat. Radical. Nu mai e despre un cont plin în Vest. Acum, succesul e acasă. După ani, uneori decenii, de muncă afară, oamenii refac calculul. Și, surprinzător sau nu, România iese pe plus.

Fenomenul e vizibil peste tot online, după cum arată și Mediafax. Grupurile de pe rețelele sociale au devenit un fel de spațiu de sprijin pentru cei care fac pasul înapoi. Comunitatea „Grupul întorșilor acasă” de pe Facebook, de exemplu, a explodat. Acolo găsești confesiuni, planuri și încurajări de la românii care au hotărât că e timpul să revină.

„Am lăsat banii din Anglia pentru patul meu”. Mărturia care a devenit virală

Un român a descris perfect fericirea regăsită. Simplă. Dar imposibil de atins departe de țară. A stat plecat 13 ani, dintre care 11 în Marea Britanie și aproape trei în Italia. Decizia de a reveni i-a transformat viața, chiar dacă a însemnat să renunțe la un venit mult mai mare. „Nu știu dacă toată lumea va fi fericită, dar vreau să vă împărtășesc fericirea mea. După 11 ani de Anglia și doi ani și jumătate de Italia m-am întors acasă și, vizavi de stresul care era acolo, cu toate că erau bani mai mulți și situație foarte bună, cu situația care este în România sunt foarte, foarte fericit”, mărturisește el.

Motivul? Răspunsul lui a atins o coardă sensibilă pentru mii de oameni.

„Că sunt la mine acasă, sunt în patul meu, nu plătesc chirie în casa mea, sunt cu familia, cu nepoți, cu părinți, cu frați, cu verișori. Mă simt foarte bogat și foarte împlinit”. Postarea lui surprinde o realitate dură, trăită de mulți: viața printre străini, oricât de mulți bani ar aduce, s-a transformat într-o cursă epuizantă pentru minte și suflet.

Italia, o țară în declin? „Mănânc un covrig liniștită pe stradă”

Pentru cei plecați la începutul anilor 2000, Occidentul pare să-și fi pierdut din farmec. Promisiunile de atunci s-au erodat. O româncă a stat aproape două decenii în Italia și descrie o realitate sumbră, unde întoarcerea acasă a devenit singura variantă logică. „Am trăit 17 ani în Italia, am cinci ani de când m-am întors și nu regret nimic. Italia a fost o experiență de viață, doar atât. Viața mea este în România”, povestește ea.

Diferențele? Le simte în lucrurile mici, dar care contează enorm. „Aici pot mânca liniștită un covrig pe stradă, dacă mă oprește poliția în trafic mă întreabă dacă știu pentru ce m-a oprit și nu îmi vorbește cu aroganță. În străinătate, majoritatea am fost tratați cu dispreț sau lăudați doar ca să le facem munca lor”. Ea vorbește despre o Italie total schimbată. Magazine murdare. Restaurante goale. O economie care abia mai respiră. Concluzia ei e simplă: „Viața e scurtă, dați ascultare inimii, nu sunetului banilor”.

Marea Britanie, de la vis la coșmar. „Sistemul medical e praf”

Dacă Italia e în declin lent, Marea Britanie pare să ofere dezamăgiri pe bandă rulantă. Realitatea de acolo e dură, mult diferită de clișee. Costurile au explodat. Oamenii sunt epuizați la muncă. Iar sistemul medical s-a prăbușit, motiv pentru care chiar și cei bine integrați își fac bagajele. O familie se pregătește să lase în urmă 11 ani de Anglia, iar explicația lor este directă: „Nu e viața roz în România, dar și aici în Anglia s-au stricat treburile rău de tot. Sistemul medical e praf în ultimii doi ani, criminalitatea a crescut mult, iar costurile vieții au explodat. Muncim pe brânci, cu doar două-trei zile libere pe lună, și tot nu ne mai ajung banii.”

Ce i-a convins definitiv? O experiență la urgențe. Soțul ei a avut un accident de muncă. A stat opt ore pe un scaun. Fără pat. Totul într-un spital mare, unde nici măcar un ecograf nu se găsea.

„Prefer ‘răul’ de acasă”. Noul calcul al fericirii

Cei care revin nu văd România în roz. Știu bine problemele, cunosc toate neajunsurile. Doar că acum balanța înclină spre altceva. Spre liniște. „După aproape 10 ani în Anglia, m-am întors acasă acum doi ani și, cu tot ce se întâmplă în țară, nu regret nimic. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl am acasă”, povestește un altul. O femeie întoarsă de trei ani sintetizează perfect gândirea unei întregi generații: „Nu spun că toate sunt roz, dar peste tot sunt plusuri și minusuri. Sunt mai fericită și mai liniștită acasă și pentru mine asta contează. Prefer ‘răul’ de acasă în loc de ‘câinii cu covrigi în coadă’ din alte țări. Bun venit acasă!”

Se pare că drumul spre fericire și-a schimbat direcția. Nu mai duce spre Vest. Acum, duce înapoi. Acasă. Spre patul tău, familia ta și acel sentiment pe care niciun ban nu-l poate cumpăra.