Epidemia de vărsat de vânt se extinde rapid în Gaza, cu peste 9.300 de cazuri noi
În taberele de refugiați din Fâșia Gaza, vărsatul de vânt a devenit în acest moment o problemă care nu mai poate fi limitată prin măsuri obișnuite de izolare: peste 9.300 de cazuri au fost înregistrate în numai două săptămâni, iar medicii spun că numărul real este mult mai mare.
Familiile strămutate sunt cele cărora li se schimbă imediat condițiile de supraviețuire, pentru că boala se răspândește în corturi și spații comune unde separarea copiilor bolnavi este, practic, imposibilă. Din cele 9.300 de cazuri raportate în mai mult de 130 de unități medicale din Gaza, peste jumătate s-au concentrat în guvernoratul Khan Younis.
Miza depășește un focar izolat. În aceeași perioadă de două săptămâni, echipele medicale au raportat și peste 18.000 de noi cazuri de boli infecțioase ale pielii, inclusiv scabie, păduchi și impetigo, aproape dublu față de cazurile de vărsat de vânt înregistrate în același interval. Pentru copii, femei însărcinate și alte persoane vulnerabile, asta înseamnă expunere repetată într-un sistem sanitar care nu mai poate consolida nici imunitatea comunitară.
Condițiile din taberele de refugiați agravează situația
Potrivit datelor ONU, aproximativ 1,7 milioane de persoane trăiesc în peste 1.600 de tabere de refugiați din Fâșia Gaza, în condiții de lipsă acută de apă potabilă, igienă și servicii sanitare. Raportat la numărul de tabere, presiunea se vede în fiecare spațiu comun: aglomerare, apă insuficientă și imposibilitatea de a separa bolnavii de restul familiei.
Hamada Abu Ghali, persoană strămutată în Nuseirat, a descris imposibilitatea aplicării recomandărilor medicale în condițiile din teren.
„Au spus că trebuie să stea singur, cu salteaua lui, cu hainele și spălarea lui, dar unde? Trăim într-un cort și efectiv nu există spațiu.”
Același contrast dintre recomandare și realitate apare și în descrierea mediului în care trăiesc copiii. Cum relatează Euronews, familiile spun că riscul nu se oprește la interiorul cortului, pentru că în jurul lor rămân canalizare și gunoaie.
„Oricât ai încerca să-l protejezi, de îndată ce iese afară este înconjurat de canalizare și gunoaie. Tot ce ține de situația actuală ajută boala să se răspândească.”
Și Ahmed Abu Hussein, persoană strămutată în Deir al-Balah, a explicat că izolarea unui copil bolnav rămâne o regulă imposibil de pus în practică atunci când toți copiii împart același spațiu. În aceeași linie, Sheimaa Hajji, asistentă medicală, a avertizat că boala trece rapid de la copil la copil și de la familie la familie, tocmai pentru că în corturi copiii se joacă împreună și folosesc același spațiu.
Criza este agravată și de faptul că mii de copii născuți în timpul războiului nu și-au putut finaliza schemele de vaccinare. Sectorul sanitar nu poate întări protecția colectivă, deoarece importul de vaccinuri noi rămâne restricționat.
Pe hârtie, livrările există. Conform COGAT, structura israeliană Coordination of Government Activities in the Territories, 18.000 de tone de medicamente și provizii medicale au intrat în Fâșie de la începutul armistițiului din 10 octombrie anul trecut. În teren, personalul medical susține însă că ritmul este insuficient față de extinderea îmbolnăvirilor, iar diferența se vede tocmai în incapacitatea de a controla focarele.
Clusterul de sănătate al ONU a intensificat distribuția de medicamente antipiretice și tratamente anti-mâncărime și a trimis echipe de educație sanitară. Avertismentul rămâne însă același: fără o creștere masivă a livrărilor de ajutor, intervențiile nu pot opri răspândirea.
Unde se vede blocajul sanitar
Datele arată trei puncte în care focarul scapă de sub control. Primul este concentrarea mare a populației strămutate: 1,7 milioane de persoane trăiesc în peste 1.600 de tabere. Al doilea este ritmul îmbolnăvirilor, cu 9.300 de cazuri de vărsat de vânt și încă 18.000 de cazuri noi de boli infecțioase ale pielii în doar două săptămâni. Al treilea este lipsa unui spațiu real pentru izolare și igienă, exact măsurile de bază care, în mod normal, ar limita transmiterea.
Epidemia actuală se suprapune peste criza umanitară provocată de războiul din Gaza și peste strămutarea internă masivă din teritoriu. În aceste condiții, o boală tratabilă ajunge să circule liber prin familii și tabere, iar răspunsul medical se reduce la atenuarea simptomelor, nu la întreruperea lanțului de transmitere.
Clusterul de sănătate al ONU a trimis și echipe de educație sanitară.
