Ilie Bolojan zguduie coaliția – mi-e rușine uneori de rușinea colegilor
Premierul Ilie Bolojan a aruncat o adevărată bombă în plenul reunit al Parlamentului. În loc să răspundă atacurilor politice, șeful Guvernului a ales o mărturisire complet neobișnuită, fixându-și cu privirea colegii din PSD și din restul coaliției. A rostit apoi cuvintele care au lăsat sala mută: „Mi-e rușine uneori de rușinea lor și de situațiile în care sunt puși”.
Tăcere în fața atacurilor
Toată lumea se aștepta la o replică tăioasă. Opoziția tocmai încheiase o serie de discursuri virulente la adresa Guvernului, iar tensiunea era palpabilă. Numai că Ilie Bolojan a ales o strategie complet diferită. A refuzat să intre în jocul declarațiilor și al contra-acuzațiilor, preferând o lovitură de imagine cu bătaie lungă.
Prin tăcerea sa inițială, urmată de scurta, dar devastatoarea mărturisire, premierul a transmis un mesaj clar. Unul de distanțare față de jocurile politice mărunte și, poate, chiar de propriii parteneri de guvernare.
O coaliție sub presiune
Ce înseamnă, pe bune, „situațiile în care sunt puși”? Surse din interiorul coaliției vorbesc de mult timp despre nemulțumiri legate de anumite decizii impuse pe linie de partid. V-ați întrebat vreodată cum se simte un politician forțat să apere în public o măsură cu care, în privat, nu este de acord? Se pare că Bolojan a decis să pună degetul exact pe această rană deschisă.
Declarația sa poate fi interpretată ca o recunoaștere a faptului că disciplina de partid (atât la PSD, cât și la celelalte formațiuni) îi obligă pe mulți parlamentari să acționeze împotriva propriilor convingeri. Iar premierul, prin ieșirea sa, se poziționează ca un lider care înțelege această presiune, ba chiar o deplânge public.
Un gest care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată.
Mesaj cu dublu tăiș
La prima vedere, pare un gest de empatie. O mână întinsă către cei care se simt prinși în menghina deciziilor de la centru. Lucrurile stau, însă, puțin diferit dacă analizăm la rece. Afirmația este, în același timp, o critică subtilă la adresa liderilor de partide din coaliție, cei care, până la urmă, își pun colegii în aceste „situații” jenante.
Este, practic, o modalitate elegantă de a spune că el, premierul, nu este de acord cu toate compromisurile făcute în numele stabilității guvernamentale. Iar faptul că a privit direct spre parlamentarii puterii în timp ce vorbea nu face decât să întărească această ipoteză. E drept că nu a nominalizat pe nimeni, dar ținta a fost mai mult decât evidentă.
Gestul premierului Bolojan nu este doar o simplă declarație de moment. Este un semnal politic care redesenează, cel puțin pentru o perioadă, dinamica puterii și arată fisuri adânci acolo unde se afișa o unitate de monolit.
