În cadrul unei cercetări recente, efectuate de o echipă multidisciplinară de arheologi și geologi au arătat că Eridu, considerat cel mai vechi oraș din istorie, se mândrește cu una dintre cele mai vechi și mai bine conservate rețele de irigații din Mesopotamia. Descoperirea demonstrează cunoștințele de inginerie hidraulică necesare pentru construirea și întreținerea canalelor., potrivit Arkeonews.
Eridu se mândrește cu una dintre cele mai vechi și mai bine conservate rețele de irigații
Eridu, situat în sudul Irakului, în inima Mesopotamiei antice, este cel mai sudic dintre toate marile orașe mesopotamiene, după cum se menționează în Lista regilor sumerieni și a fost locuit din mileniul VI până în mileniul I î.Hr.
Condusă de geoarheologul Jaafar Jotheri de la Universitatea Durham, echipa de cercetare a descoperit un sistem extins de gestionare a apei care datează dinainte de primul mileniu î.Hr., oferind informații valoroase despre practicile de irigare ale agricultorilor antici.
Regiunea Eridu din sudul Mesopotamiei, situată în Irakul de astăzi, este unul dintre cele mai bine conservate situri arheologice antice, fiind ocupată din mileniul VI până la începutul mileniului I î.Hr. În timp ce înțelegerea noastră asupra metodelor de irigație și de agricultură utilizate în acest oraș antic s-a bazat în mare măsură pe dovezi indirecte, cum ar fi tabletele cuneiforme, cercetările recente au dezvăluit o rețea vastă și bine dezvoltată de canale de irigație care datează dinainte de începutul primului mileniu î.Hr.
De ce a fost regiunea Eridu abandonată?
Din punct de vedere istoric, Mesopotamia depindea de râul Eufrat și de afluenții săi pentru irigarea culturilor, capacitatea de a devia apa prin canale fiind esențială pentru durabilitatea așezărilor urbane. Cu toate acestea, multe structuri de irigații antice au fost îngropate sub sedimentarea fluvială sau înlocuite de rețele ulterioare, complicând studiul sistemelor agricole timpurii.
Eridu a fost abandonat în urma unei modificări a cursului râului Eufrat
Spre deosebire de alte regiuni, zona Eridu a fost abandonată în urma unei modificări a cursului râului Eufrat, permițând peisajului său arheologic să rămână relativ intact. Această circumstanță unică a permis cercetătorilor să identifice și să cartografieze cu exactitate o rețea complexă de canale artificiale care datează de dinainte de primul mileniu î.Hr., aruncând o nouă lumină asupra practicilor antice de gestionare a apei din regiune.
Descoperiri arheologice cu autorul imeginilor din satelit și drone
Pentru a realiza acest studiu, arheologii au folosit o abordare interdisciplinară care a combinat analiza geomorfologică, revizuirea hărților istorice și tehnologia avansată de teledetecție. Aceștia au utilizat imagini din satelit de înaltă rezoluție, inclusiv date din programul CORONA din anii 1960, precum și drone și fotografii de la sol, pentru a-și valida descoperirile și a îmbunătăți înțelegerea acestui sistem de irigații antic.
Prin combinarea hărților geologice, a imaginilor din satelit, a fotografiilor realizate cu drone și a cercetărilor pe teren, cercetătorii au identificat peste 200 de canale principale conectate direct la vechiul Eufrat. În plus, au fost cartografiate peste 4.000 de canale secundare mai mici, legate de peste 700 de ferme.
Această rețea complexă de irigații demonstrează abilitățile avansate de gestionare a apei ale fermierilor din Mesopotamia antică, care au folosit cu pricepere peisajul natural în avantajul lor. Digurile înalte ale râului au facilitat curgerea apei prin gravitație către câmpurile înconjurătoare, în timp ce întreruperile digurilor, cunoscute sub numele de crevase, au distribuit apa în mod eficient pe câmpia inundabilă.
Aceste tehnici au permis fermierilor să cultive pe ambele maluri ale râului, deși partea de nord a fost mai intens cultivată. Această observație evidențiază utilizarea strategică a resurselor regiunii pentru a spori productivitatea agricolă.
Întreținerea canalelor a necesitat multă muncă și expertiză
În plus, studiul subliniază, de asemenea, evoluția sistemului de irigații de-a lungul secolelor, indicând faptul că întreținerea canalelor a necesitat multă muncă și expertiză, ceea ce sugerează că diferite segmente ale rețelei au fost probabil utilizate în diferite momente.
Pentru a obține o înțelegere mai profundă a schimbărilor în practicile agricole de-a lungul timpului, cercetările viitoare vizează datarea fiecărui canal. În plus, compararea modelelor acestor canale cu descrierile găsite în textele cuneiforme antice ar putea oferi informații valoroase despre gestionarea agriculturii în Mesopotamia.
Proiectul a fost finanțat de British Institute for the Study of Iraq din Londra și este o colaborare între Durham, Universitatea Al-Qadisiyah din Irak și Universitatea Newcastle din Regatul Unit.
Sursa – www.antena3.ro
