Peste 1.000 de semnături strânse în două ore: o fundație cere menținerea INP ca instituție independentă. Miza este protejarea patrimoniului cultural, care ar putea ajunge sub influență politică.
Institutul Național al Patrimoniului (INP), o instituție cu o istorie de peste 130 de ani în protejarea patrimoniului cultural românesc, se află în pericol de a fi desființat sau absorbit de Ministerul Culturii. Organizațiile civice au reacționat rapid, iar Fundația Pro Patrimonio a inițiat o petiție care a adunat peste o mie de semnături în doar câteva ore. Mulți se tem că această decizie ar putea transforma INP într-un simplu departament al ministerului, pierzându-și astfel independența și rolul de expertiză în domeniu.
Ce se va întâmpla cu Institutul Național al Patrimoniului?
În contextul istoric, INP este singura instituție din România care se ocupă de gestionarea patrimoniului cultural, de la monumente istorice și clădiri de patrimoniu, la tradiții, colecții și arhive digitale.
Înființat în 1892, institutul a trecut prin numeroase schimbări de regim și reforme, dar și-a păstrat mereu misiunea de a proteja valorile culturale ale țării.
Acum, planurile guvernului de a-l comasa sau desființa ridică semne de întrebare în rândul specialiștilor și al societății civile.
Astfel, desființarea INP ridică îngrijorări serioase privind respectarea valorilor democratice: transparență decizională, fundamentare pe expertiză și separarea dintre sfera politică și cea profesională.
Patrimoniul cultural este un bun public, nu un instrument al puterii. Eliminarea unei instituții independente de specialitate și transferul atribuțiilor către un aparat politic centralizat vulnerabilizează controlul public și crește riscul instrumentalizării culturii în scopuri de moment.
Într-un stat democratic, protejarea patrimoniului se face prin expertiză, proceduri clare și responsabilitate instituțională, nu prin decizii administrative netemeinice.
Care este importanța INP pentru patrimoniul românesc?
Institutul nu doar restaurează clădiri vechi, ci coordonează proiecte finanțate din fonduri europene, ține evidența tuturor monumentelor din țară și colaborează cu UNESCO pentru protejarea siturilor istorice. Dacă INP ar dispărea, ar exista riscul ca multe proiecte importante să fie blocate sau să nu mai poată fi realizate la același nivel de profesionalism.
De ce este INP esențial pentru patrimoniul cultural?
INP nu este o structură redundantă, dimpotrivă, este liantul dintre autorități, experți, mediul academic și societatea civilă, și contribuie activ la reformele culturale și la protejarea memoriei noastre colective.
Un exemplu clar este finanțarea prin PNRR, unde România beneficiază de 15 milioane de euro pentru renovarea monumentelor. Aceste fonduri sunt condiționate de existența unei instituții independente care să gestioneze proiectele.
Dacă INP devine doar un departament în cadrul Ministerului Culturii, există riscul ca finanțarea să fie pierdută. Mai mult, penalizările pentru nerespectarea angajamentelor ar putea depăși 100 de milioane de euro.
Institutul este și continuatorul direct al Comisiunii Monumentelor Istorice, fondată în 1892, și a contribuit decisiv la reformele culturale și la protejarea memoriei colective.
Ce riscuri apar dacă INP dispare
Lista consecințelor este lungă, dar cele mai importante riscuri sunt:
-
- Blocarea proiectelor europene: majoritatea programelor de finanțare cer ca implementarea să fie făcută de o structură independentă. Fără INP, România riscă să piardă sute de milioane de euro pentru renovarea monumentelor istorice.
-
- Pierderea experților: specialiștii care restaurează fresce sau analizează structuri vechi ar putea pleca spre sectorul privat sau în străinătate dacă institutul se închide.
-
- Politizarea deciziilor: „Patrimoniul cultural este un bun public, nu un instrument al puterii”, se subliniază în petiție. Dacă deciziile vor fi luate la nivel politic, există riscul ca monumentele să fie sacrificate în favoarea unor interese de moment.
-
- Compromiterea relațiilor internaționale: România ar putea pierde credibilitatea în fața UNESCO și a altor parteneri europeni.
-
- Întârzierea sau blocarea proceselor de digitalizare și evidență a patrimoniului, esențiale pentru protejarea și promovarea acestuia, dar și pentru securitatea națională.
-
- Povara bugetară pentru acoperirea costurilor serviciilor de specialitate pe care INP le oferă acum la un nivel de înaltă expertiză ar putea depăși eventualele economii obținute prin transformarea INP într-un departament al ministerului.
Aceste efecte ar putea avea consecințe ireversibile asupra patrimoniului cultural național, susțin inițiatorii petiției.
Ce se va întâmplă mai departe?
Petiția inițiată de Fundația Pro Patrimonio a strâns rapid susținere, însă guvernul nu a transmis încă un răspuns clar. Există discuții despre eficientizarea bugetară, unii considerând că INP ar funcționa mai bine sub minister, dar experții susțin contrariul.
„Costurile serviciilor de specialitate vor depăși economiile”, spun inițiatorii.
Societatea civilă promite să continue protestele dacă autoritățile nu iau în considerare cererile lor. Ministerul Culturii are însă nevoie de aprobarea Parlamentului pentru a desființa INP, iar dezbaterea ar putea deveni una de interes național.
Aşadar, Patrimoniul nu înseamnă doar clădiri vechi, ci și identitatea noastră comună. Când o biserică medievală devine restaurant sau un castel se degradează pentru că nu mai există experți care să-l salveze, pierdem o parte din istoria care ne definește. INP a fost timp de un secol gardianul acestor valori. Dacă institutul va dispărea, cine va mai trage semnalul de alarmă?
