Japonia reactivează programul nuclear în contextul tensiunilor geopolitice mondiale
La fix 15 ani de la cel mai grav dezastru nuclear de la Cernobîl, Japonia își învinge traumele și repornește masiv centralele atomice. Surprinzător, decizia este susținută de o majoritate a populației, în special de tinerii care abia se nășteau când valul tsunami lovea Fukushima. Motivele sunt pur pragmatice: facturi uriașe la energie, dependența de combustibili fosili importați și explozia centrelor de date AI, care consumă cantități enorme de electricitate. Mișcarea unei puteri tehnologice ca Japonia ridică o întrebare directă pentru noi: cât de sigure sunt reactoarele de nouă generație planificate pentru România și ce lecții am învățat, sau nu, din catastrofa din 2011?
Fantoma de la Fukushima
Pe 11 martie 2011, un cutremur uriaș urmat de un tsunami a declanșat o serie de topiri ale miezului reactoarelor la centrala Fukushima Daiichi. Aproximativ 150.000 de oameni au fost evacuați, mulți fără să se mai întoarcă vreodată. O anchetă oficială din 2012 a concluzionat sec: dezastrul a fost „provocat de om”. Raportul a acuzat operatorul TEPCO, autoritățile de reglementare și guvernul pentru eșecul de a implementa protocoale de siguranță adecvate. Seiji Inada, membru al echipei guvernamentale de criză din 2011, își amintește că lecția principală a fost una a „umilinței: șocurile cu probabilitate redusă se întâmplă”.
Atunci, opinia publică s-a întors dramatic împotriva energiei nucleare. Toate cele 54 de reactoare ale țării au fost oprite, iar în 2012 guvernul a decis chiar eliminarea treptată a acestei surse de energie. Decizia a fost anulată doi ani mai târziu, dar repornirile au fost extrem de lente. Până astăzi, doar 15 din cele 33 de reactoare considerate operabile sunt din nou online.
De la frică la facturi: de ce acum?
Schimbarea de atitudine a japonezilor nu a venit din senin. Instabilitatea din Orientul Mijlociu, de unde Japonia importă 95% din petrol, și costurile uriașe pentru gaz natural lichefiat și cărbune, 68 de miliarde de dolari anul trecut, au pus o presiune imensă pe economie. Acești combustibili fosili generează între 60% și 70% din electricitatea țării.
La aceste probleme se adaugă un nou consumator gigantic: centrele de date pentru inteligența artificială, a căror cerere de energie este estimată să crească de cinci ori până în 2035. Spre deosebire de energia solară sau eoliană, care depind de vreme, centralele nucleare oferă energie constantă, 24/7, esențială pentru industrie și tehnologie. Un sondaj recent al ziarului Asahi arată că 51% din populație susține acum repornirea reactoarelor, o creștere spectaculoasă de la 28% în 2013. Cei mai mari susținători sunt tinerii între 18 și 29 de ani (66%). Takuma Hashimoto, un student de 18 ani la inginerie, care avea doar trei ani la momentul dezastrului, spune clar: „Important este să folosim energia nucleară corect și să dezvoltăm tehnologii care să prevină accidentele”.
„Șocul din 2011 a fost profund și a modelat atitudinile ani la rând. Cu timpul, dezbaterea s-a mutat de la emoție la compromisuri.” – Seiji Inada, fost oficial în celula de criză a guvernului japonez
Mai sigure sau doar mai norocoase?
Industria nucleară japoneză susține că a învățat lecțiile dure de la Fukushima. Keiji Matsunaga, un veteran de la Toshiba, explică faptul că noile reactoare sunt proiectate cu măsuri de siguranță mult îmbunătățite. De exemplu, clădirile care adăpostesc reactoarele ar avea acoperișuri fortificate cu plăci de oțel și beton, capabile să reziste impactului unui avion. Mai important, noile sisteme de răcire se bazează pe circulația naturală, eliminând riscul unei defecțiuni a sistemelor de aer condiționat, care a contribuit la topirea miezurilor de la Fukushima. „Credem că prin adoptarea acestor măsuri, evenimente precum cel de la Fukushima pot fi prevenite”, afirmă Matsunaga.
Totuși, costurile rămân o problemă majoră. Companiile energetice au cerut deja dezafectarea a aproximativ 20 de reactoare vechi, deoarece modernizarea lor la noile standarde de siguranță ar fi prea scumpă. Conform Agenției pentru Informații Energetice din SUA, costul energiei nucleare avansate era de 110 dolari/MWh în 2023 și se estimează că va rămâne la fel până în 2050. În comparație, costul energiei solare fotovoltaice este prognozat să scadă de la 55 dolari/MWh la doar 25 dolari/MWh în aceeași perioadă.
Lecția japoneză pentru Cernavodă
Deciziile luate la Tokyo au ecou direct în România, unde se plănuiește extinderea centralei de la Cernavodă cu reactoare noi și dezvoltarea de reactoare modulare mici (SMR). Ca și Japonia, România caută independență energetică și o sursă de energie curată și stabilă. Dar paralela ridică și întrebări esențiale.
Modelul japonez arată că, în fața crizelor economice și geopolitice, opinia publică poate accepta riscuri pe care înainte le respingea. Problema este dacă deciziile se bazează pe o analiză corectă a costurilor și a siguranței. Japonia se confruntă deja cu o criză de personal calificat în domeniu, numărul studenților la cursuri de inginerie nucleară a scăzut la jumătate față de perioada de dinainte de Fukushima. Are România un plan pe termen lung pentru a pregăti inginerii și tehnicienii necesari, conform informațiilor disponibile la Ministerul Energiei?
Japonia pariază pe o combinație de reporniri, surse regenerabile (care ar trebui să ajungă la 50% din mixul energetic) și tehnologii de viitor, precum fuziunea nucleară. Este un pariu pe termen lung, extrem de costisitor. Pentru România, care abia începe acest drum, lecția japoneză nu este că energia nucleară este bună sau rea, ci că necesită o transparență totală, o reglementare de fier și o dezbatere publică onestă despre costuri, riscuri și alternative. Japonia a ales calea sa, după 15 ani de la dezastru. Pentru România, întrebările abia încep.
Surse:
