Istanbul. Totul era aranjat. Diplomații aveau bagajele făcute. Brusc, planurile s-au dat peste cap. Negocierile SUA-Iran, care trebuiau să aibă loc în Turcia, au fost mutate din scurt în Oman, o decizie care aruncă și mai multă tensiune peste un dialog oricum șubred.
Zvonul plutea de ceva vreme prin cercurile diplomatice. Miercuri, a venit și confirmarea, direct de la un diplomat arab care a vorbit cu AFP, citat de News. Mesajul e clar: „iranienii au cerut o reuniune în Oman, iar americanii au aprobat locul, însă modalităţile sunt în continuare în discuţie”. Sursa a ținut să precizeze că totul este fluid. Se poate schimba oricând. Nimic nu e bătut în cuie.
Mai mult decât o simplă schimbare de locație
S-ar zice că e doar logistică. O mutare banală, de la Istanbul la Muscat. Dar în spatele acestei decizii se ascunde un veritabil război al nervilor, purtat cu ușile închise, unde miza e uriașă. Planul inițial pentru Turcia era mult mai ambițios, cu o agendă ce depășea cu mult simpla problemă nucleară. O altă sursă din regiune confirmă că pe masă se aflau nu doar „dosarul nuclear, problema rachetelor”, ci și chestiunea spinoasă a influenței crescânde a grupărilor armate pro-iraniene din Orientul Mijlociu. Ba chiar trebuiau să participe și alte state din regiune, direct afectate. Coincidență? Puțin probabil.
„Doar noi doi și doar despre nuclear”
Și aici vine răsturnarea de situație. Teheranul dă cărțile pe față. Nu e vorba doar de schimbarea locației, ci de o resetare totală a regulilor jocului. Aceeași sursă a explicat pentru AFP: „Iranul încearcă acum să limiteze agenda numai la problema nucleară şi vrea să vorbească numai cu Statele Unite”. Tradus, Iranul vrea să măture sub preș subiectele sensibile – programul balistic, sprijinul pentru milițiile din Irak, Siria, Liban și Yemen. Și, poate cel mai important, vrea să scape de martori. O discuție regională devine astfel un tête-à-tête exclusiv cu Washingtonul. O mișcare îndrăzneață, într-adevăr.
O formulă respinsă constant de Washington
Surprinzător sau nu, strategia iraniană nu e nouă. Deloc. Dar insistența de acum dă de gândit. Americanii au spus ‘nu’ de nenumărate ori acestei abordări limitate. Sursa citată o spune limpede: este „o formulă pe care Statele Unite au respins-o până în prezent”. Poziția Washingtonului a fost mereu aceeași: orice acord cu Iranul trebuie să fie complet, să acopere toate amenințările de securitate din regiune, nu doar partea nucleară. Așa că Teheranul nu cere o simplă schimbare de locație. Cere, de fapt, „o reuniune cu totul diferită”. E un test. Un joc de poker în care Iranul vrea să vadă cât de mult este dispusă administrația Biden să cedeze pentru a bifa un succes diplomatic.
Pe un butoi de pulbere. De ce acum?
Tot acest balet diplomatic se desfășoară pe un fundal exploziv. Din ianuarie încoace, după protestele masive reprimate în sânge de regim, relațiile Washington-Teheran au fost un montagne russe. Amenințări directe, apoi deschideri timide spre dialog. În acest haos, mediatori ca Omanul – un partener de discuții acceptat de ambele tabere – fac eforturi uriașe să calmeze spiritele înainte ca tot Orientul Mijlociu să sară în aer. Întrebarea e simplă: ultima manevră a Teheranului e o simplă tactică pentru a câștiga teren la negocieri sau e un semnal clar că un compromis real nu va exista niciodată?
