La uzina Dongfeng din Italia, sunt atrase subvenții, condiționate de măsuri de securitate cibernetică

În contextul auto din Europa, după Ungaria și Spania, Italia pare a fi statul care se grăbește să atragă investiții chineze în industria auto, nu prin preluarea unei companii existente, ci prin construirea unei uzine de la zero.

Pe măsură ce discuțiile cu Dongfeng avansează, guvernul premierului Giorgia Meloni solicită ca unele componente, precum unitățile de infotainment sau computerele de bord, să fie realizate de furnizori locali. Nu, așa s-ar crede, pentru a susține industria locală, ci din motive de securitate cibernetică.

RecomandariCum poate Comisia Europeană să sancţioneze uzina BYD, din Ungaria pentru eventuale subvenții ilegale?

În cadrul unor surse Bloomberg care au rămas confidențiale, se precizează că oficialii italieni doresc ca datele consumatorilor să fie colectate și gestionate în interiorul țării.

Prin urmare, Italia a solicitat Dongfeng Motor să ofere garanții privind securitatea cibernetică și protecția datelor ca preț al sprijinului pentru construirea unei noi fabrici a producătorului auto chinez, prima din Peninsulă.

În viziunea sa, guvernul Meloni încearcă să profite de avantajele investițiilor chineze într-o industrie auto care a scăzut în ultimele decenii, navigând în același timp printre preocupările legate de protecția datelor și securitatea cibernetică.

RecomandariUn blindat românesc uimește Europa. Președintele Slovaciei l-a testat personal

În acest sens, prim-ministrul italian s-a întâlnit săptămâna trecută cu președintele chinez Xi Jinping la Beijing încercând să reînnoade relațiile comerciale slăbite din prezent.

În afirmaţiile sale, „Sosirea unui constructor auto chinez în Italia ar putea contribui la revigorarea unei piețe care stagnează, atât timp cât furnizorii locali vor juca un rol crucial în furnizarea de componente și garantarea standardelor de securitate occidentale – în special pentru automobilele de generație următoare”, a declarat Stefano Aversa, președinte pentru Europa, Orientul Mijlociu și Africa în cadrul companiei de consultanță AlixPartners.

Pe lângă restricțiile cu privire la securitatea cibernetică, negocierile includ un cadru mai larg de norme care vizează susținerea furnizorilor italieni. În acest sens, Italia a îndemnat Dongfeng ca procentul de componente achiziționate de la furnizori locali să fie de cel puțin 45% din piesele pentru fiecare autovehicul. Dacă îndeplinește aceste cerințe – componente locale și securitate cibernetică, producătorul auto chinez se poate califica pentru ajutoare de stat de milioane de euro.

RecomandariDecizia care schimbă totul. Ce mașini vor putea conduce șoferii cu permis B

Deocamdată, dezvăluirile Bloomberg nu au fost confirmate de reprezentanți ai guvernului italian sau de Dongfeng.

În contextul auto, Italia s-a angajat să crească producția națională de automobile la peste 1 milion de vehicule până în 2030. Asta ar însemna, de fapt, o revenire la forța pe care industria auto a acestei țări europene o avea în trecut. Din informaţiile Organizației Internaționale a Producătorilor de Automobile (OICA), producția de mașini a Italie a fost, în anul 2023, de 880.000 de vehicule, mult sub valorile din deceniile anterioare.

În anul 2017 producția de mașini a Italiei era de 1,14 milioane, iar în anii 2000 aceasta urca până la 1,74 milioane. În acest context, premierul Giorgia Meloni și ministrul industriei, Adolfo Urso, încearcă să atragă un producător auto important în Italia, după ce grupul Stellantis – cel care înglobează mărcile italiene Abarth, Alfa Romeo, Fiat, Lancia și Maserati – a semnalat că ar putea muta o parte din producția în state cu costuri de producție mai mici.

În acest caz, este însă demn de menționat că Stellantis are un parteneriat auto cu Dongfeng în China și chiar a acceptat anul trecut să vândă din activele sale companiei chineze.

Italia a purtat discuții și cu alți producători chinezi, care se extind în Europa pentru a evita noile taxe pentru vehiculele electrice importate, însă negocierile nu au dus la un acord.

Sursa – www.economica.net